La invitatia Institutului Cultural Roman din Budapesta, in perioada 19-20 martie jurnalistul italian Giovanni Ruggeri a facut o prezentare multimedia a icoanelor pe sticla aflate in Muzeul „Zosim Oancea" din satul Sibiel, atat la sediul ICR din Budapesta, cat si la filiala din Seghedin, transmite corespondentul Romanian Global News in Ungaria.

Prin stradania sa, in anul 2008 a aparut un album dedicat icoanelor pe sticla din Sibiel si fondatorului muzeului, in limba romana, italiana, germana, engleza si franceza, de asemenea a realizat un site in cinci limbi despre Sibiel si puterea credintei intr-un deceniu al terorii.

Jurnalistul italian a marturisit ca este poate straniu ca un italian sa prezinte in Ungaria valori culturale romanesti, dar drumul sau spre Romania a inceput prin Ungaria, unde fusese trimis corespondent in Europa de Est. Atunci cineva l-a indemnat sa mearga si in Romania. Revelatia sa a fost foarte mare cand a descoperit cate comori culturale si spirituale se afla intr-o tara despre care occidentalii abia daca stiu unde se afla pe harta Europei. Este demn de mentionat ca prezentarea icoanelor, jurnalistul italian a facut-o in limba romana, aceasta fiind pentru auditoriu o surpriza si un farmec in plus.

Giovanni Ruggeri a aratat ca a vorbi despre icoanele pe sticla din Transilvania inseamna si a vorbi despre suferinta. Dar in contextul de azi al integrarii, diferentele sunt o valoare si nu un motiv de conflict. A continuat precizand ca icoana este o rugaciune pentru cel care o scrie - pentru ca icoana nu este pictata, ci scrisa - si e rugaciune si pentru cel care se roaga in fata ei. Credinta si istoria, eternitatea si timpul merg tot timpul impreuna in icoanele pe sticla. Jurnalistul italian a aratat ca aparitia icoanelor pe sticla este strans legata de Manastirea Nicula, unde la sfarsitul secolului al XVII-lea incep pelerinajele credinciosilor la icoana facatoare de minuni. Pentru pelerinii sositi aici incep sa se picteze pe sticla mici icoane pe care acestia le duc cu ei in amintirea pelerinajului. Muzeul infiintat de preotul Zosim Oancea din Sibiel este unic in lume, fiind cel mai mare, cu cele peste 600 de icoane, provenite din Valea Muresului, zona Fagarasului, zona Brasovului, dar si din Bucovina si Banat, impreuna cu altele de inspiratie catolica si probabil de origine austriaca, introduse de fondator pentru a evidentia prin contrast specificul icoanelor transilvanene. Dar este mai mult decat un muzeu: este o minune, pentru ca a fost infiintat in plin comunism, de un preot care fusese in inchisorile si lagarele de munca ale comunismului timp de 15 ani, tocmai pentru credinta sa.

Jurnalistul italian a prezentat istoria pe scurt a muzeului, care la inceput a fost amenajat intr-o magazie veche, refacuta cu mult farmec si ravna intre 1970 si 1971 de parintele Zosim Oancea, ajutat de credinciosii din sat si maicutele Eufimia si Teodora, de la Manastirea „Dintr-un lemn" din judetul Valcea. Datorita celor 200 de icoane si la cererea parintelui, Sibielul va fi inclus in circuitul cultural si turistic, ceea ce va deschide seria unor vizite, inclusiv din strainatate, cum a fost delegatia UNESCO sau membrii fundatiei americane „Friendship Ambasadors" in 1973. La jumatatea anilor 70, Sibielul devine un mic centru ecumenic. Grupuri de straini - ortodocsi, protestanti si catolici - se roaga in biserica impreuna cu comunitatea ortodoxa locala, in timp ce ilustre personalitati ale bisericilor crestine mondiale viziteaza muzeul. Asa ajunge in 1975 la Sibiel si Secretarul Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, Philip Potter, care va acorda sprijinul financiar pentru construirea unei cladiri noi ce adaposteste si azi muzeul.

Lucrarea si destinul preotului Zosim Oancea impresioneaza si astazi strainii care afla de acest muzeu din inima Romaniei si care devine o poarta spre alte minuni si bijuterii ale spiritualitatii romanesti.
Jurnalistul italian si-a incheiat prelegerea prin cuvintele parintelui Zosim Oancea: „ Eu si generatia mea am dus o viata de suferinta si jertfa, dat nu ne-am pierdut increderea in valorile noastre eterne. Ceea ce am reusit sa fac, cu ajutorul lui Dumnezeu si al atator oameni de buna-credinta, este intr-un fel o revansa asupra calailor generatiei mele. Am invatat marturisirea, dar si iertarea, iar icoana mi s-a parut intotdeauna o impartasire a ochilor si a sufletelor din bunatatea si frumusetea care ne leaga si ne poarta pe toti spre Cel ce a biruit lumea". Giovanni Ruggeri nu numai ca a incantat publicul prin prezentarea si entuziasmul sau, dar asa cum a precizat doamna director Brindusa Armanca, el este cel mai bun ambasador al culturii romanesti in Occident.