Platforma Civică “Acțiunea 2012”: Poziție față de interpelările referitoare la statutul limbii în Constituția Republicii Moldova

Email Imprimare PDF


Judecătorii Curţii Constituționale de la Chişinău au de ales joi, 5 decembrie, dacă se poziţionează alături de Stalin şi de minciună sau sunt de partea adevărului, deci rămân în istorie alături de Alexei Mateevici, Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea Teodorovici sau Dumitru Matcovschi. Acceptarea sesizării făcută de către deputaţii de la Chişinău ar fi un pas înainte către desfiinţarea falsului numit ,,limba moldovenească" şi ar veni în completarea votului dat de Parlamentul României anul acesta, prin care sintagme precum moldovean, vlah sau aromân sunt doar denumiri zonale pentru români, transmite Romanian Global News citând un comunicat al Platformei civice.

Platforma Civică "Acțiunea 2012" reafirmă cu hotărâre ceea ce o întreaga lume academică respectabilă şi bunul simţ susțin dintotdeauna: nu există o limbă moldovenească distinctă de cea română. Nu există nici măcar un dialect moldovenesc separat.

Într-adevăr, având cea mai mare arie de răspândire dintre toate dialectele romaneşti, în dialectul dacoromân - vorbit de toţi românii autohtoni în spaţiul carpato-danubiano-pontic - există câteva variante locale, denumite de lingvişti graiuri sau, mai rar, subdialecte. Aceste graiuri, dintre care unul este recunoscut ca fiind cel moldovenesc, sunt însă doar vag diferite, comportând mici elemente distincte de accent, pronunţie şi uneori un anumit bagaj de regionalisme. Astfel de variaţiuni nu sunt nici pe departe suficiente ca să acrediteze ideea unor limbi de sine stătătoare. Aşa cum muntenii nu vorbesc munteneasca sau bănăţenii bănăţeana, în sensul unor limbi cu aceste denumiri, nici moldovenii nu vorbesc moldoveneasca.

Limba este elementul definitoriu al etnicităţii româneşti, dar în largul spaţiu circumscris arcului carpatic este evidentă unitatea şi în credinţe, obiceiuri sau mentalităţi. Nume de familie frecvente în tot acest areal precum Moldovan, Munteanu, Ungureanu, Moroşanu, Mocanu etc. ne arată convingător că de-a lungul secolelor a existat o circulaţie permanentă între diversele provincii locuite de români.

Aşadar, unitatea etnică a tuturor românilor autohtoni în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, inclusiv a celor din estul acestui spaţiu, care se întind până dincolo de Nistru, nu poate fi negată şi nici nu poate fi privită ca o realitate apărută în urma vreunei uniformizări recente, ulterioară formării statului român modern, aşa cum au încercat să acrediteze unii aşa-zişi oameni de ştiinţă sovietici, dar şi anumiţi intelectuali occidentali adversari ai conceptului de naţiune.