23 mai ziua românilor din Balcani. Să ne aducem aminte: 108 ani de la Iradeaua de recunoastere a nationalitatii române din Imperiul otoman de la 10/23 mai 1905

Email Imprimare PDF

La 10/23 mai 1905, Guvernul român a somat Imperiul otoman să recunoască, printr-un nou act, existenta nationalitatii române in Imperiul otoman. În Gazeta Transilvaniei, ziar national al românilor din Transilvania, care aparea la Brasov, au fost înfatisat modul cum a fost primita la Bucuresti de catre politicienii români si opinia publica Iradeau imperiala otomana de recunoastre a românilor (aromânilor/macedoromânilor) din imperiu. Prezentam cateva extrase din nr. 107 din 14/27 mai 1905.

 

Din Camera română. Aplanarea conflictului româno-turcesc

În şedinţa de la 11/23 mai anul curent, a venit în discuţie incidentul turco-român.

Prezenţi au fost 130 de deputaţi. Pe banca ministerială dnii general Iacob Lahovari, Al. Bădărău, Take Ionescu, M. Vlădescu.

Dl. preşedinte Gr. Triandafil comunică adunării că la telegrama de mulţumire trimisă de d-sa în numele Camerei române pentru manifestaţia de simpatie pentru poporul român, Camera italiană a răspuns printr-o telegramă prin care asigură Camera română de sentimentele ei de dragoste. (aplauze)

Dl. Ion Brătianu spune că sunt chestiuni naţionale mai presus de partidele politice. O astfel de chestiune este aceea care s-a dezbătut în Camera italiană într-o şedinţă, în care s-a făcut o entuziastă manifestaţie pentru România. Era vorba de un conflict între România şi Poartă. Nu am voit să iau cuvântul atunci, deoarece ministrul de externe m-a rugat să mai aştept câteva zile.

Dar acum când conflictul pare că s-a rezolvat cu satisfacţia dată ţării noastre, trebuie să ne felicităm că această rezolvare este rezultatul politicii noastre prudente şi modului înţelept cum ne-am condus în politica internaţională.

Satisfacţia căpătată astăzi este completarea unor serii de succese câştigate pe rând. În 1902 printr-o notă adresată puterilor străine, am arătat că în chestiunea românilor din Macedonia dorinţa noastră este ca şi românii să fie în mod egal recunoscuţi ca naţiune pe lângă celelalte existente în Imperiul Otoman. Cabinetele străine au recunoscut rând pe rând existenţa naţiunii române în Macedonia. Sub guvernul nostru Înalta Poartă a admis un reprezentant român în comisia de reforme.

Acum aflăm că s-a dat românilor dreptul de a-şi forma comunităţi, li s-a dat dreptul de a vorbi în şcoli şi în biserici limba română.

Toate acestea sunt rezultatul politicii noastre prudente care nu a jignit interesele nimănui. Trebuie să urmărim cu continuitate şi perseverenţă această politică şi vom ajunge cu siguranţă la realizarea aspiraţiilor noastre naţionale. Chiar organele Patriarhatului, care sunt contra noastră, se vor convinge de dreptatea cauzei pe care o urmărim.

E de datoria noastră să ne exprimăm recunoştinţa faţă de puterile amice care ne-au ajutat şi faţă de cei care au condus politica înţeleaptă care a dat astfel de roade. (aplauze)

Dl. M. Cantacuzino zice: Încrederea în guvern ne-a făcut însă să amânăm cererea oricăror explicaţii în cauza conflictului. Am auzit că conflictul a luat sfârşit cu o completă satisfacţie a României şi rugăm pe dl. ministru de externe să ne dea declaraţii formale.

Dl. ministru de externe, general Lahovari, declară următoarele:

Conflictul care s-a ivit între noi şi Imperiul Otoman, este drept a o recunoaşte, n-a fost provocat printr-un act al guvernului imperial însuşi. El s-a născut din neobservarea de către valiul din Ianina a ordinelor date de Sublima Poartă, neobservare care a atins grav demnitatea şi interesele statului român.

În adevăr, la Ianina am obţinut în 1904 instalarea unui consulat român şi avem şcoli române a căror deschidere s-a făcut tot cu autorizaţia guvernului imperial.

Valiul a văzut cu ochi răi instalarea consulatului român şi a refuzat a recunoaşte pe revizorii noştri şcolari, deşi ei aveau scrisorile de recunoaştere a calităţii lor, semnate şi date lor de Alteţa sa Marele Vizir şi de ministrul instrucţiunii publice otoman.

Mai mult încă, valiul profitând de un incident ivit în zilele de Paşti într-un sat român vecin de Ianina, între români şi greci, relativ la citirea rugăciunilor în limba română, şi-a permis a aresta pe revizorii noştri sub pretext de instigare, deşi ei nici nu călcaseră prin acel sat.

La protestările noastre a rezistat şi a rezistat chiar la ordinele ce i s-au dat de la Constantinopol, căci în loc de a-i pune în libertate, i-a expulzat de pe teritoriul imperiului şi i-a debarcat în Brindisi.

Simte oricine ce atingere gravă această purtare a valiului aducea acţiunii noastre în Macedonia şi prestigiului nostru înaintea populaţiei române din Turcia. Demnitatea regatului suferea de această atingere şi o intervenţie energică pe lângă Sublima Poartă se impunea.

Domnilor deputaţi, azi când conflictul este rezolvat, să-mi daţi voie să nu vă arăt cât de acut devenise la un moment. Dar ne-am ştiut tari, simţind cu noi sufletul întregii naţiuni şi am persistat spre a dobândi satisfacerea aspiraţiilor neamului.

În privinţa conflictului însuşi de la Ianina, valiul a primit ordin imperial ca, cu ocazia serbării noastre naţionale să meargă la consulatul român, să facă vizită consulului nostru, să-i dea explicaţii aşa încât neînţelegerea să fie uitată.

Revizorii expulzaţi vor fi repatriaţi şi aduşi la Ianina spre a-şi exersa misiunea lor de revizori ai şcolilor române.

Aceasta pentru regularea incidentului de la Ianina.

Pentru ca însă asemenea conflicte să fie înlăturate pe viitor, Majestatea sa imperială Sultanul a binevoit a acorda o iradea imperială care a fost comunicată oficial şi a apărut ieri 10 mai în toate ziarele din Constantinopol.

Prin această iradea Majestatea Sa, în înalta sa bunăvoinţă către populaţia română din imperiu a acordat recunoaşterea naţionalităţii sale cu drepturile civile pe picior de egalitate cu celelalte populaţii creştine de pe teritoriul otoman. Această recunoaştere explică dreptul de a se închina în limba română în biserici, de a avea şcoli române cu revizori şi profesori români, de a constitui comunităţi alegând pe muhtarii lor (primarii lor), de a avea delegaţi sau consiliile lor de administraţie ale vilaetelor. Astfel, ziua de 10 mai înseamnă încă odată un mare progres al neamului. Este o zi fericită pentru români.

Să-mi daţi voie d-lor deputaţi să constat că acest fericit rezultat a fost dobândit şi este datorat încordării tuturor forţelor naţiunii române.

Aduc omagiile mele presei de toate nuanţele care a ştiut a păstra tăcerea şi n-a împiedicat negocierile relative la aplanarea conflictului prin destăinuiri şi polemici inoportune.

Mulţumesc majorităţii acestui parlament care ne-a exprimat o încredere deplină prin calmul cu care a aşteptat soluţia unei chestiuni atât de grave.

Asociez la mulţumirile mele opoziţia care a arătat şi de astă dată că în marile interese naţionale toţi românii merg uniţi mână-n mână.

Termin prin a arăta că România trebuie să fie recunoscătoare către Majestatea Sa Sultanul pentru bunăvoinţa ce a arătat credincioasei sale populaţii de neam român şi a adresa expresia recunoştinţei noastre către marile puteri care au dat sprijinul lor dreptei cauze a românilor.

Dl. Al. Marghiloman spune că politica tradiţională a României, care e un element de ordine în Orient, primeşte azi o consacrare. Eu, adversar al dlui Lahovari, zice d-sa, sunt vesel să-l pot felicita că a avut norocul să fie ministru de externe când naţiunea română a câştigat drepturi în Imperiul Otoman. (aplauze)

Dl. B. Epurescu spune că toţi trebuie să fim mândri de succesele politicii româneşti şi aduce omagiile sale M.S. Sultanului şi puterilor care ne-au ajutat.

Recunoaşterea naţionalităţii române în Macedonia

Grandioasă manifestaţie la Bucureşti

Cetăţenii capitalei române auzind de recunoaşterea naţionalităţii române din Macedonia, au făcut marţi seara o manifestaţie spontană grandioasă.

La orele 18 seara, mai multe mii de cetăţeni şi-au dat întâlnire în piaţa Sf. Gheorghe şi, de aici, cu drapele şi muzica militară în frunte, cu torţe şi lampioane, au pornit pe Calea Victoriei, în mijlocul unui entuziasm cald şi a cântecelor patriotice ale muzicii militare.

Ajunşi la Palatul Regal, muzica militară intonă imnul regal, iar manifestanţii strigau «Ura! Trăiască Regele!».

Se deschiseră porţile şi mulţimea intră în curtea palatului. Regele şi Regina se arătară în balcon, salutând şi mulţumind. În mulţime era un entuziasm de nedescris.

De aici convoiul se îndreptă în sunetele marşului «Deşteaptă-te Române» înainte pe Calea Victoriei spre locuinţa dl. prim-ministru G. Gr. Cantacuzino. Trecând prin faţa legaţiei germane se auziră urale şi strigăte: «Trăiască Germania!», în semn de recunoştinţă pentru sprijinul dat întru îndeplinirea dreptelor cereri ale românilor.

Ajunşi în faţa palatului dl. prim-ministru, acesta apăru la fereastră înconjurat de toţi miniştri care se aflau la d-sa. Dl. V. Niculescu rosti un discurs de mulţumire.

Dl. prim-ministru Cantacuzino răspunse următoarele:

„Vă mulţumesc din inimă, în numele guvernului, pentru dovezile de simpatie. Succesul pe care l-a obţinut guvernul nu e numai al său, ci e şi al neamului românesc. Oriunde bate o inimă românească trebuie să tresalte de bucurie aflând că fraţii noştri de dincolo de Balcani, asupriţi de secole, au obţinut dreptate şi li s-a recunoscut naţionalitatea. Acest succes a legat primul inel al unui lanţ care – sunt încredinţat – va servi în viitor la înălţarea şi întărirea întregului neam românesc".

Apoi luă cuvântul dl. Frâncu adresând mulţumiri dl. general I. Lahovari, ministru de externe. La acest discurs dl. Lahovari a răspuns:

„Dacă poate fi o mândrie pentru un om, e a lucra pentru ţara sa. Nicio jertfă nu trebuie ocolită când e vorba de a-ţi putea ajuta ţara. Vă mulţumesc pentru dragostea ce-mi arătaţi şi vă încredinţez că niciodară nu voi putea fi mai mulţumit decât dacă voi putea să-mi jertfesc şi viaţa pentru patrie".

De aici manifestanţii s-au îndreptat spre legaţia turcească, unde şi-au exprimat prin aclamaţii entuziaste simpatiile pentru Turcia.

Macedo-românii şi aplanarea conflictului

Iată declaraţia pe care dl. senator dr. Leonte, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română, a făcut-o marţi în Senat, cu ocazia recunoaşterii naţionalităţii române în mod oficial de Sublima Poartă:

„Românii macedoneni salută cu entuziasm succesul obţinut de guvernul român pentru drepturile lor sfinte şi imprescriptibile, urând succes strălucit şi pentru emanciparea bisericească de sub autoritatea Patriarhiei. Mulţumesc guvernelor fără deosebire de partid, care veşnic şi-au avut aţintită privirea către fraţii lor din văile Pindului. Aduc omagiile lor respectoase M.S. Regelui şi mulţumesc în special actualului guvern, care prin energia sa a dat un sfârşit favorabil acestei chestiuni".

Asociaţia generală a studenţilor din Bucureşti

„Asociaţia generală a studenţilor universitari" a hotărât să sărbătorească marele eveniment a recunoaşterii naţionalităţii române în Macedonia de către Înalta Poartă, printr-un mare miting, urmat de o procesiune grandioasă.

Mitingul va avea loc sâmbătă seara, la orele 8, în sala Dacia, unde vor vorbi mai mulţi oratori. De aici, în procesiune, vor pleca cu toţii la Palatul Regal şi la legaţiile italiană şi germană.

Sunt invitaţi să ia parte la această întrunire naţională toţi dnii studenţi şi toţi cetăţenii capitalei.

Presa italiană

Ziarele italiene se bucură de soluţia incidentului turco-român. „Messaggero" scrie: „Salutăm cu o vie bucurie pacinica soluţie şi recunoaşterea drepturilor României, de care Italia este legată prin tradiţie, iubire şi fraternitate".