Bogdan Diaconu: Cum ne lucrează maghiarii în Europa, încurajând prin rezoluții autonomia teritorială

Email Imprimare PDF

Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată marți, care recomandă drepturi colective pentru minorități, printre care și autonomia teritorială, are toate șansele să arunce în aer și puțina coeziune care a mai rămas în Europa.

Rezoluția este inițiată, desigur, de maghiarul Ferenc Kalmár, aparținând grupului popularilor europeni, și vine mănușă pentru mișcările Rusiei care tocmai a obținut drepturi definitive pentru rușii din Crimeea, anexând-o.

E de mirare cum într-o perioadă în care drepturile minorităților au devenit pretext pentru invadarea unei țări, dar și modalitatea de a distruge suveranitatea unui stat prin intervenția "salvatoare" a unui stat vecin preocupat intens de minoritate, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a votat o asemenea rezoluție care încurajează separatismul și enclavizarea etnică. Mergând pe firul acestei rezoluții, fiecare țară din Europa ar trebui să se dividă, să-și împartă teritoriul și să accepte multe limbi oficiale, pentru că nu există niciun stat pur din punct de vedere etnic (nici nu cred că a existat vreodată).

Așadar, bogăția culturală a Europei și cosmopolitismul trebuie transformate în enclave, în așa fel încât Europa să fie scena câtorva zeci de autonomii peste noapte, de la Scoția și Catalonia, la Veneția și, bineînțeles, la câteva regiuni din România.

Singura problemă a enclavizării etnice, dincolo de aparentul său ideal al fiecăruia pentru sine, este că înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, decât sfârșitul puținii coeziuni și așa câștigate cu greu la nivel european. Rezoluția maghiarului Ferenc Kalmár amintește de așa zisele modele de succes ale autonomiei, precum Tirolul de Sud, dar nu vorbește de Kosovo, care este tot un model de succes de vreme ce Kosovo a fost recunoscut de multe state și este la fel de posibil în Europa ca și celălalt exemplu.

Rezoluția, născută evident din aspirația Ungariei de a-și construi enclave în țările vecine unde există minoritate maghiară, vrea de fapt să redeseneze granițele și este un afront adus statului modern și suveranității sale, precum și o revendicare anti-Trianon, marea durere a Budapestei. Deloc surprinzător, imediat după adoptarea rezoluției, politicienii maghiari din România au ieșit să aplaude reușita și să ne scoată ochii cu ea.

Proiectul legii autonomiei teritoriale cu care ne amenință UDMR este bazat pe autonomia Tiroului de Sud recomandat de Consiliul European, a declarat ritos Kelemen Hunor, imaginându-și că dacă un maghiar de-al lui i-a prostit pe cei din APCE să voteze o rezoluție de desființare a statului național unitar, România o să cadă pe spate de admirație și o să-i dea pe tavă enclava etnică pe care și-o dorește în Transilvania.

Oricât ar defila politicienii maghiari cu această rezoluție, pentru România ea are valoare nulă. În primul rând pentru că este o recomandare și ne-am săturat să primim recomandări aiurea de la oameni care nu știu ce vorbesc. În al doilea rând pentru că-i aparține unui maghiar ale cărui intenții secesioniste și iredentiste se văd de la o poștă. În al treilea rând pentru că poate să recomande cine ce vrea și de unde vrea, autonomie teritorială în România nu se va acorda niciodată, există suficient naționalism sănătos în această țară pentru ca oricine ar încerca așa ceva să se izbească de un zid de netrecut.

Nu e mai puțin adevărat că lupta politicii maghiare pentru autonomie teritorială este cu atât mai periculoasă cu cât se îmbracă în tot felul de formule europene și internaționale. Prost să fie însă cel care nu vede, în spatele cuvintelor frumoase despre drepturi și aspirații, aceeași dorință furibundă a Ungariei de a-și aroga teritorii străine, mai ales că Budapesta a intrat într-o nouă eră a lui Viktator, dublată de ascensiunea lui Jobbik.

Important este să nu ne emoționăm, cum facem noi de obicei, în fața rezoluțiilor și recomandărilor venite din afara țării, iar atunci când Hunor sau alți aventurieri politici vin să ne fluture hârtii de acest fel și să ne ceară autonomie pe baza lor, să-i trimitem la plimbare. Eventual la Budapesta, pentru consolare...

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.