Nicolae Negru: Noua putere ucraineană, problema principală

Email Imprimare PDF


Toată lumea își face griji pentru Ucraina. Se va rupe sau nu? Va fi invadată de Rusia sau Moscova își va respecta angajamentul din 1994, luat împreună cu SUA și Marea Britanie, de a garanta suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, în schimbul renunțării ei la armele nucleare? Se fac prognoze din cele mai sumbre, se descriu scenarii din cele mai îndrăznețe, de la desprinderea Crimeii până la împărțirea Ucrainei în două părți, pe linia Niprului.

Rusia nu are dreptul să introducă trupele sale pe teritoriul ucrainean, decât în scopuri „defensive", cu riscul de a atrage asupra sa lovituri din partea SUA și a Marii Britanii, adică de a declanșa un război mondial. Nu e de glumă! Avertismentul lui Obama către Putin: să nu considere Ucraina și Siria „drept o tablă de șah a războiului rece" nu poate fi ignorat. Sigur, revoluția ucraineană, după ce a umbrit olimpiada de la Soci, dă peste cap planurile strategice ale Moscovei de refacere a URSS, viitoarea Uniune Eurasiatică va arăta știrbită, își va pierde mult din „farmec", dar își va pierde fostul spion capul din cauza aceasta? Puțin probabil. A fost antrenat să se poată stăpâni. O operațiune ca în Georgia ar speria definitiv statele limitrofe.

Putin i-a promis Angelei Merkel că va respecta suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, dar nu a afirmat lucrul acesta în public. El tace, nu și-a exprimat încă atitudinea față de noua putere de la Kiev. A făcut-o premierul Medvedev în locul său, spunând că are îndoieli serioase cu privire la legitimitatea acesteia, că recunoaşterea ei de către unele state este „o aberaţie". Lavrov, ministrul rus de externe, s-a pronunțat împotriva organizării de alegeri prezidențiale la 25 mai, insistând asupra respectării acordului dintre liderii de opoziție și Ianukovici, în care se prevedea reforma constituțională și organizarea alegerilor prezidențiale în decembrie. Această „sugestie" este cel puțin ciudată, în condițiile în care Ianukovici a fugit și e dat în căutare, denotă deruta în care se află Moscova, după enigmatica, misterioasa dispariție a fostului președinte ucrainean. Noua putere de la Kiev este legitimă, deoarece s-a format în cadrul legitim al parlamentului ucrainean.

Nu se știe, deocamdată, ce l-a determinat pe Ianukovici să părăsească postul și să fugă din Kiev, după ce semnase acordul cu opoziția. S-a speriat de amenințări? De ce nu își dă demisia, dacă a dorit să deblocheze situația? Demisia ar fi fost o ieșire onorabilă, explicabilă din jocul politic. Ar fi demonstrat că nu se cramponează de putere, că își asumă responsabilitatea vărsărilor de sânge, că pune mai presus interesul național, decât cel personal. Presupunerea că fuga lui Ianukovici a fost dictată de cineva din exterior (se menționează numele lui Joe Biden), care ar cunoaște niște secrete compromițătoare din biografia sa nu ține din aceeași cauză. De ce acel cineva nu îl silește să-și anunțe demisia, punând astfel capăt oricăror discuții privind legitimitatea noii puteri?

Rusia nu va invada Ucraina, dar nici nu va sta cu brațele încrucișate să privească cum aceasta se depărtează de ea spre vest. Va scoate din nou arma economică și comercială, va pune în mișcare regiunile estice ale pentru a destabiliza, a opri cursul Ucrainei spre Europa. Evenimentele din Crimeea, unde protestatarii ruși au arborat steagul Rusiei, în locul celui ucrainean, de asupra Radei Supreme a Republicii Autonome, confirmă această ipoteză. Trei foști președinți ai Ucrainei – Kravciuk, Kucima și Iușcenko au denunțat, miercuri, „implicarea directă a Moscovei în viața politică a Crimeii".

Pe de altă parte, noua putere de la Kiev a călcat strâmb, pășind cu dreptul, atunci când a anulat legea privind folosirea limbilor minorităților în administrațiile regionale. Reacția ministrului de externe polonez Radoslaw Sikorski, apoi și a lui Traian Băsescu, este un semnal că UE nu aprobă acest gest, care le oferă rușilor un pretext de a clătina și mai tare „barca" ucraineană. Noua putere mai este dependentă de Maidanul radical, care a rezistat în fața morții și a asigurat victoria revoluției.

Totuși, revendicările sale privind înlăturarea simbolurilor comuniste și sovietice, lustrația, lupta cu corupția sunt legitime și morale. Iar aspirațiile europene, dorința de a se integra în UE (și NATO), ca singura condiție de consolidare a statului ucrainean, îl va determina să accepte regulile de joc europene.

În afară de problema separatismului și problema economică – Ucraina are nevoie urgentă de ajutor financiar, va apărea, a și apărut deja, problema guvernării în coaliție. Revoluția portocalie a suferit eșec din cauza că liderii ei nu au fost capabili să guverneze împreună. Vor reuși noii lideri?

Datele problemei se complică și mai mult cu trecerea la republica parlamentară. Le-ar putea prinde bine experiența Republicii Moldova, a lui Filat și Lupu, dacă nu ar exista și la ucraineni „tradiția" de a călca în mod repetat pe aceeași greblă.

sursa: politicon.md

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.