Alin Paicu: De ce România e Basarabia. O pledoarie cu clape şi chitare

Email Imprimare PDF


Înainte de toate, o confesiune ruşinoasă: a fost nevoie de o seară de mai în Parcul IOR şi de un concert oferit bucureştenilor de Casa Artelor ca să descopăr o trupă minunată: Alternosfera. Era într-o vineri, sălciile îşi împletau cozile şuşotind pe marginea lacului, iar primăvara umbla deja desculţă pe alei. Auzisem de rockerii basarabeni, dar – ştiu, e impardonabil – îi ascultasem doar în treacăt, pe la vreun post de radio, scrie Alin Paicu pe www.alinpaicu.ro, preluat de Romanian Global News.

Curiozitatea s-a înfrăţit cu uimirea de a descoperi câteva mii de oameni în faţa scenei amenajate pe pajiştea de lângă pod. Iar la primele acorduri ale muzicienilor-poeţi, căci aşa sunt băieţii de la Chişinău, ignoranţa mea s-a topit, graţie unei alchimii imediate, într-un amestec de entuziasm şi de încântare. Chitarele agresive erau dojenite de sunetul blând al clapelor, tobele săreau imediat în ajutorul corzilor, basul le ţinea isonul, dar vocea intervenea împăciuitor, în vreme ce puful plopilor îşi făcea de cap în bătaia reflectoarelor.

Cratiţe pe post de tobe

Şi, totuşi, cine sunt componenţii trupei Alternosfera? Marcel Bostan (solist vocal, clape), Marin Nicoară (chitară, clape), Sergiu Aladin (chitară, clape), Vicosh (bas) şi Anatolie Pugaci (tobe) sunt capitolele actuale ale unei poveşti care a început acum 16 ani la Chişinău. "Când eram mic, alergam prin casă cu fel de fel de microfoane improvizate, îmi plăcea să scot spetezele de la fotolii, să le leg cu cordoanele de la halatele mamei şi să cânt. Mătura nu ştiu de ce nu mă inspira. Pe urmă a venit rândul cratiţelor, care se transformau în tobe", îşi amintea Marcel Bostan, liderul formaţiei, într-un interviu acordat revisei "VIP Magazin" din Chişinău.

Rectorul şi rocker-ul

Lui Ion Bostan, rectorul Universităţii Tehnice Moldova, nu i-a picat bine drumul ales de feciorul cel mic, pe care l-ar fi vrut inginer, în tradiţia familiei, dar a cedat în faţa pasiunii mistuitoare pentru muzică a lui Marcel. "Mă îngrijora faptul că mergea mai des la repetiţii şi, evident, a urmat o discuţie foarte serioasă. M-a convins un lucru: priceperea cu care mi-a explicat ce-i cu muzica rock în lume, de la „The Beatles" încoace. (...) Ardoarea cu care mi-a povestit totul m-a făcut să încheiem un pact: să îmbine plăcutul cu utilul şi să aibă o atitudine serioasă faţă de studii. M-am împăcat cu gândul că lupta este inutilă", s-a confesat tatăl, deţinător a mai multe brevete de invenţii, în aceeaşi publicaţie.

Marcel s-a ţinut de cuvânt, a terminat Academia de Studii Economice de la Chişinău, dar a continuat să ardă pentru rock-ul alternativ şi pentru trupa pe care a înfiinţat-o în 1998. Şi pe care a numit-o Alternosfera, ca urmare a unei călătorii cu troleibuzul. "Mergeam în troleu şi mă gândeam la denumire – am făcut combinaţia dintre <> şi <>", a dezvăluit Marcel, care a fost nevoit să mai ducă o luptă cu tatăl lui: "Din facultate am început să-mi las din nou plete. Tata mereu a fost împotriva frezelor mele – nicidecum nu poate să accepte părul în ochi şi alte chestii".

Poezia din spatele notelor

Anii '90 au fost decisivi pentru curentul muzical la care a aderat tânărul. Kurt Cobain şi Nirvana au fost reperele lui Marcel şi ale coechipierilor săi din Alternosfera, care şi-a schimbat de mai multe ori componenţa până la trupa sudată din prezent. Cea mai reuşită definiţie a Alternosferei a dat-o Bogdan Şerban, realizator la Radio Guerrilla: "Trupa iese în față cu formula unei compoziții melodioase împănate cu distorsuri violente de chitară peste care este presarată o limbă româna tainică". Şi are dreptate, pentru că piesele trupei înseamnă, dincolo de cutia CD-ului, poezie care merită pusă şi între coperţi de carte.

Alternosfera îşi trage seva nu doar din Nirvana şi din rock-ul rusesc, filon explorat îndelung de Marcel pe vremea când Moscova dădea ora exactă la Chişinău şi când majoritatea trupelor din Moldova cântau în în acestă limbă. Alternosfera ascultă şi şi Rammstein, şi Alice in Chains, şi Placebo, dar muzica băieţilor e a lor şi nu semănă cu altceva, chiar dacă unui afon nostalgic aşa ca mine i se pare că mai poate descifra, în cântecele lor, vagi urme de Sonic Youth sau The Cure.

O seară de neuitat

Citim mereu, pe zidurile sau pe pereţii clădirilor din Bucureşti, că Basarabia e România. După pledoaria de sunete şi de cuvinte a rockerilor din Chişinău, cred că putem spune şi că România e Basarabia. Şi asta nu doar pentru că aici, fără să ofensez pe cineva, nimeni n-a mai cântat probabil aşa de bine, de la Roata şi Survolaj încoace. Iar seara de mai petrecută în Parcul IOR, la un concert aparent oarecare, a fost cea mai frumoasă a unui anotimp capricios. Atunci, pe 2 mai, am plecat din IOR de parcă păşeam "pe clape", după cum spune unul dintre versurile Alternosferei. Adică ale băieţilor de dincolo de Prut, dar de dincoace de inimile noastre.

P.S. Vineri, 30 mai, Alternosfera va cânta, de la ora 23.00, la Arenele Romane, în cadrul evenimentului "Înregistrat în România". Dacă n-aveţi alt program, merită să-i vedeţi pe Marcel Bostan şi pe muzicienii lui. Dacă v-aţi făcut totuşi alte planuri pentru vineri seară, merită să le schimbaţi.

"Flori de mai"

Versuri:

Lacătă prinsă-n lemn

Ascunde-mă neatins

Păzeşte-mă de ger

Ast-noapte iar a nins

Când tu visai

Albastre flori de mai.

Ce flori în toiul iernii

"Opreşte-te"-ţi şopteam

Acum doar gerul sticlă

Pictează flori la geam.

Tu n-ascultai

Visai doar flori de mai.

Refren:

Mai stai şi nu pleca de n-ai

Să-mi dai [nu ţi-am cerut să-mi dai]

Albastre flori de mai.

De ochi străini mă tem

Ce-n stradă ard nestins

Privind la ei, te chem

Ţin minte tot ce-ai zis

Atunci spuneai:

"Plec după flori de mai! "

Vibrează paşii mei

De parcă merg pe clape

Cu mine însumi cânt

Refren-n singurătate

De cand plecai

Dupa flori de mai.

Refren:

Mai stai şi nu pleca de n-ai

Să-mi dai [nu ţi-am cerut să-mi dai]

Albastre flori de mai.

http://www.youtube.com/watch?v=ybkS9Mz4qVs

Vineri, 30 mai, Alternosfera va cânta, de la ora 23.00, la Arenele Romane, în cadrul evenimentului "Înregistrat în România". Dacă n-aveţi alt program, merită să-i vedeţi pe Marcel Bostan şi pe muzicienii lui. Dacă v-aţi făcut totuşi alte planuri pentru vineri seară, merită să le schimbaţi.

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.