Corina Neguţ, o fată frumoasă care a făcut carieră în Italia: "Îmi place să fiu sinceră: în România nu aveam un viitor"

Email Imprimare PDF

I se spune "noua Mădălina Ghenea". În doar 2 ani a reuşit să devină cunoscută în lumea spectacolului din Italia, dar şi dincolo de Alpi. Corina Neguţ s-a născut la Bolintin Deal, lângă Bucureşti, în 1990, iar în Italia a sosit când avea 20 de ani, la Montecatini Terme, şi şi-a început cariera în lumea spectacolului. De atunci, nu s-a mai oprit şi se îndreaptă cu paşi repezi către faima visată încă de când era copil.

Astăzi, Corina e testimonial în diferite campanii de modă sau cu caracter social, a jucat în "Sole a catinelle" cu Checco Zalone şi copilul român Robert Dancs, e protagonistă în videoclipuri muzicale, e parte din cast în unele emisiuni televizate, are un agent, Luca Maietta, care îi este şi iubit. Sau invers.

Te-ai aştepta să vorbeşti cu o "divă" plină de ifose, însă Corina e cu totul altceva. În primul rând, e foarte bucuroasă să vorbească româneşte, pentru că în meseria ei limba italiană e esenţială.

Este ca o ploaie zglobie de vară: începe să turuie, povestindu-şi dintr-o suflare viaţa ei frenetică de artistă, ambiţiile, proiectele şi, mai ales, recunoştinţa pentru ceea ce i-a oferit viaţa.

"M-am îndrăgostit de Luca, atunci când a venit în România să mă cunoască. Apoi am venit şi eu în Italia, unde aveam de gând să stau doar câteva săptămâni, dar am rămas pentru totdeauna."


Corina, chiar nu te mai întorci în România?

«Nu cred că mă mai întorc. Când am venit aici, m-am îndrăgostit de Italia şi de tot ceea ce reprezintă ea, de italieni. Eu chiar voiam să ies din România, pentru că mă sufoca un pic comuna unde locuiam. Când locuieşti într-o comună mică, orice faci e rău, se comentează.

Îmi place să fiu sinceră, în România nu aveam un viitor. Acolo, lumea spectacolului este restrânsă doar unor persoane, trebuie să ai cunoştinţe, să stai la Bucureşti. Am fost la castinguri, dar s-au comportat urât cu mine şi cu altele, pentru că nu aveam pile, cunoştinţe, eram nimeni.

În Italia ai posibilitatea să te afirmi, indiferent de unde ai fi. Chiar ţi se dau mai multe şanse de a demonstra cine eşti, chiar plecând de la realităţi mai mici. Aşa că am plecat cam definitiv. Între timp, am terminat facultatea.»

Ce facultate ai făcut?

«Facultatea de limbi şi literaturi străine Dimitrie Cantemir din Bucureşti. Ştiam spaniola şi voiam să studiez şi engleza şi italiana. Aşa l-am cunoscut pe Luca, adăugând pe Facebook italieni care să mă ajute să învăţ limba. Cred că se învaţă mai bine o limbă făcând practică, decât din cărţi. Când am sosit în Italia, aveam încă examene de dat, aşa că am făcut naveta cu avionul Italia – România timp de un an şi jumătate. Azi n-aş mai face-o, mai ales cu ceea ce se întâmplă cu avioanele în ultimul timp.»

Luca a devenit agentul tău?

«Da. Când am rămas definitiv aici, în 2012, el a început să mă pozeze, pentru că a văzut el că eu aş avea talentul de a sta bine în faţa aparatului foto. El a fost cel care m-a îndrumat pe această stradă şi cel care m-a făcut cunoscută pe facebook, mai ales printre fotografi, care au început să mă cheme să-mi facă fotografii.

Au venit şi de la Milano pentru mine. De aici, au sosit fotografiile pentru publicitate. Am început cu publicitate pentru termele de la Montecatini, aici unde stau, apoi am făcut un catalog cu o colecţie de îmbrăcăminte al unei stiliste toscane, apoi am făcut publicitate la canapelele Aerre Divani din Pistoia şi multe altele.

Luca e mereu cu mine şi mă tutelează, pentru ca eu încerc să-mi fac cunoştinţele care trebuie, dar în mod curat. Ştii cum e în mediul ăsta, circulă mulţi ciudaţi cu intenţii nu tocmai curate.»

Dar nu te-ai oprit la poze, ai ajuns şi în faţa telecamerei.

«Anul trecut, am făcut două videoclipuri în Italia şi unul în Franţa. Apoi am jucat în scurtmetraje, lungmetraje, am jucat şi într-un episod într-un serial care va ieşi în octombrie.

Am participat şi la un proiect important: o campanie socială pentru copiii cu sindromnul Down, cărora le vor fi donate fondurile strânse. La acest proiect au participat şi Giorgio Panariello, Leonardo Pieraccioni şi alţi opt actori din Toscana. »

(...)

Tu ai trăit vreun episod de rasism în Italia?

«La început, mă întrebau toţi dacă sunt balerină de lap dance. Mie mi s-a părut ceva lipsit de educaţie. Dacă sunt românca şi sunt slabă, trebuie să fiu neapărat balerină de lap dance?

Le-am răspuns atunci că studiam, ceea ce era adevărat, şi chiar am vrut să le demonstrez că şi noi, româncele, suntem diferite una de alta, avem profesii, interese diferite.

Dar persoane rasiste propriu-zis nu am întâlnit. Dimpotrivă, am întâlnit mulţi italieni cărora le place România şi spun că, atunci când se duc în România, sunt primiţi cu multă căldură şi că iubesc mult mâncarea românească. În schimb eu am adoptat un regim alimentar diferit, am început să renunţ la carne, de exemplu. Dar sunt alegeri personale.»

Proiecte de viitor?

«În viitorul apropiat, voi lucra cu o firmă de cosmetice, care vrea să-şi deschidă piaţa şi în România, pentru că vinde deja în diverse ţări, şi mă consideră ca pe un fel de talisman, fiind eu româncă.

Apoi ar trebui să joc într-un film horror, care trebuia să înceapă filmările în octombrie, dar a fost amânat. Talk show-ul merge înainte până-n august, apoi va reîncepe în septembrie şi îl voi întâlni, în sfârşit, pe actorul meu preferat, Christian De Sica, care va fi invitat.»

Dar despre viaţa privată ce ne spui? O căsătorie, copii?

«Da, vorbim şi despre căsătoria noastră, dar întâi vreau să-mi aduc familia aici, pentru că aş vrea să fie şi ei prezenţi. Pentru moment, însă, ne concentrăm amândoi pe cariera mea.

De fapt pe cariera noastră, pentru că, dacă nu ar fi Luca în spatele meu, eu nu aş fi unde sunt. Cine mă cunoaşte de mult ştie că eu eram o fată foarte timidă, introvertită şi au rămas surprinşi să-mi vadă evoluţia.

Nu avea cine să mă facă să am mai multă încredere în mine, să-mi zică "Du-te, zboară, tu ai ceva de demonstrat lumii ăsteia". Dar viaţa mi l-a scos în cale pe Luca, căruia îi datorez totul.»

Un interviu de Irena Cara, Gazeta Românescă

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.