Nunţiu Apostolic la Bucureşti: „Pericolul cel mai grav îl văd în secularizarea care guvernează întreaga Europă”

Email Imprimare PDF

Interviu cu Excelența Sa, Monseñor Javier-Francisco Lozano, Nunțiu Apostolic la București, Decanul Corpului Diplomatic.

Decan al Corpului Diplomatic, Arhiepiscop Francisco Javier Lozano este al patrulea Nunțiu Apostolic în România, după decembrie 1989. Doctor în filozofie, în teologie morală și în drept ecumenic. A studiat și a obținut titluri acdemice în șapte universități din Italia și Spania. A fost profesor de teologie morală și este autor a mai multor cărți și articole în reviste de specialitate. În afară de limba spaniolă (limba maternă) vorbește alte opt limbi străine.

Excelență, sunteți Nunțiu Apostolic și, în același timp, ca ambasador trimis al Sfântului Scaun, îndepliniți funcția de Decan al Corpului Diplomatic la București. Ce presupune această funcție?

Anul trecut, în data de 10 decembrie, s-au împlinit 7 ani de la numirea mea ca Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova. În dreptul diplomatic, Decanul are funcţia de reprezentant, pentru a-i putea sluji mai bine pe membrii Corpului Diplomatic acreditați într-o anumită ţară, în cazul de faţă, România. În conformitate cu hotărârile Congresului de la Viena din 1815, Nunţiul, din momentul sosirii sale în România, este Decanul Corpului Diplomatic. Activitatea Corpului Diplomatic în România este reglementată prin statut. Acesta prevede ca, alături de Decan, să existe și un Comitet, format din şase ambasadori. Comitetul decide asupra anumitor probleme care, ulterior, sunt prezentate adunării generale. În general, funcția de Decan al Corpului Diplomatic are un caracter ceremonial. Însă, pe lângă aceasta, Decanul mai are și funcția de gardian al privilegiilor și imunităților diplomatice ale întregului corp diplomatic, așa cum sunt prevăzute în Convenția de la Viena din 1961. De asemenea, Decanul mediază eventuale conflicte între membrii unei reprezentanțe diplomatice și statul gazdă sau între diferite reprezentanțe diplomatice. Pot fi și situații în care statul gazdă solicită ajutorul Decanului Corpului Diplomatic, dacă un diplomat face abuz de privilegiile sale prin încalcarea normelor de etică morală.

Cum caracterizați misiunea din România?

Nu este o misiune foarte complicată să fii decan în România. Aici, membrii Corpului Diplomatic se comportă ca într-o familie, în care toţi vor binele tuturor. Adesea, ne întâlnim, toţi ambasadorii, la recepţiile oferite de colegii care-şi încheie misiunea în România În ceea ce mă privește, aș vrea să profit de această ocazie, pentru a-i mulţumi. Ministerului român de Externe pentru colaborarea şi sprijinul pe care mi le oferă în calitatea mea de Decan al Corpului Diplomatic.

Lagos, Pretoria, Harare, Kinshasa sunt alte destinații înscrise în biografia Excelenței Voastre. Experiența acumulată în aceste colțuri de lume poate fi utilă pentru o misiune în Europa?

Cu siguranţă că experienţele acumulate în ţările unde mi-am îndeplinit misiunea de Nunţiu Apostolic, anterior şi pe cea de Secretar de Nunţiatură, îmi sunt foarte folositoare şi aici, în Europa. Am slujit în cinci Nunţiaturi din Africa Subsahariană; zone dificile, societăţi în curs de dezvoltare, cu multe lipsuri şi nevoi. Sfântul Scaun, Biserica Catolică însăşi încearcă să fie alături şi să ajute aceste populaţii în dezvoltarea lor spirituală şi materială. Am activat şi în cadrul Nunţiaturii din Belgrad, pe vremea lui Tito, în timpul comunismului. Această experienţă m-a ajutat foarte mult să înţeleg mai bine tranziţia acestor naţiuni care s-au eliberat de sub jugul comunist ateu şi totalitar şi care se deschid libertăţii şi vieţii democratice cu noi instituţii civile

Fiecare ambasador, când pleacă la post, are un program de mandat, un plan de obiective. Ne puteți da câteva repere din programul de mandat al ambasadorului Sfântului Scaun acreditat la București, asociat cu mandatul Nunțiului Apostolic?

Obiectivul pe care mi l-am propus la sosirea mea la București, în urmă cu 7 ani, aș putea să-l rezum într-un singur cuvânt: să slujesc! Aceasta a fost dorința mea de atunci și continuă să fie aceeași până în ziua de astăzi: să-mi pot îndeplini mandatul pe care Papa mi l-a încredințat. Să slujesc Biserica în România, să mențin și să îmbunătățesc, pe cât este posibil, relațiile cu Guvernul și cu societatea română. Cum bine se poate înțelege, principala datorie a unui Nunțiu este să slujească Biserica, Biserica din România. A sluji Biserica, ca parte a Corpului Diplomatic al Sfântului Scaun, pentru mine a fost şi este un mod de a-mi trăi propria vocaţie preoțească. Un diplomat al Sfântului Scaun este, înainte de toate, un preot sau un episcop. Acesta este elementul esenţial spre care se îndreaptă întreaga noastră viaţă. Deci, criteriile noastre nu pot fi acelea care duc la „a face carieră". În timpul îndelungatului meu serviciu diplomatic, am fost Secretar şi apoi Nunţiu în cinci Nunţiaturi din Africa Subsahariană, unde viaţa are, în mod sigur, dificultăţi specifice ţărilor în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, am fost foarte mulţumit să mă aflu printre acele persoane care aveau nevoie de multe lucruri şi care, de multe ori, sunt uitate de lumea aşa-zis dezvoltată: Europa sau America. Acum, sunt în România, o ţară nobilă şi frumoasă, membră a Uniunii Europene, şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că îmi permite, încă, să pot sluji, cu mult entuziasm şi pasiune, comunităţile bisericeşti din această parte importantă a Bisericii Catolice.

Ce ne puteți spune despre raporturile existente între România și Sfântul Scaun?

În momentul de faţă, raporturile dintre România şi Sfântul Scaun sunt bune! Aceasta este, de fapt, o consecinţă a parcursului istoric al acestei ţări cu o profundă tradiție creştină. Autorităţile din România sunt conştiente de acest fapt. După ani lungi de suferință sub regimul comunist, Biserica, ce trăieşte astăzi în acest stat de drept, democratic, pluralist şi non-confesional, are condiţiile potrivite pentru a-şi desfăşura în libertate misiunea de slujire. Din punct de vedere social, pentru Biserica Catolică, cuvântul cheie este a sluji. A sluji naţiunea, a fi aproape de popor, a asista şi a ajuta persoanele cele mai neajutorate şi nevoiaşe. Biserica nu cere privilegii, cere doar libertate, spațiu pentru a-şi desfăşura misiunea de evanghelizare, pentru a-i sluji pe cei nevoiaşi. Vizitând parohiile, îmi face plăcere să mă întâlnesc cu oameni care doresc să-şi slujească ţara, să construiască o societate dreaptă, democratică, progresistă, care pune în prim plan valorile morale şi etice, rădăcinile creştine ale acestei naţiuni.

Este foarte important pentru noi, cetățenii acestei țări, să aflăm că relațiile dintre România și Sfântul Scaun sunt bune. Cum percepeți starea de spirit a credincioșilor români, acum, după 25 de ani de la căderea regimului totalitar? Agenda Nunțiaturii Apostolice de la București vă permite să efectuați multe vizite în parohii?

Vă mulţumesc pentru această întrebare, pentru că aceasta este partea importantă a misiunii mele în România. Planul meu este foarte simplu: vreau să fiu alături de episcopi, de preoţi, de călugări şi călugăriţe, de toţi credincioşii Mă refer la contactul cu oamenii, la vizite în parohii, la întâlniri cu tinerii, la celebrări populare în diverse dieceze pe care, cu siguranţă, le voi vizita. Sunt convins că în aceste vizite şi celebrări se poate descoperi spiritul autentic al catolicilor din această iubită şi nobilă ţară. Sunt sigur că, printre ei, mă voi simţi ca într-o familie. Sper ca, foarte curând, să le înţeleg limba pentru a putea întreține o conversaţie. Este un lucru extraordinar să poţi vorbi limba locului, pentru că acest lucru elimină multe bariere. Referitor la privațiunile religioase impuse de regimul comunist din România, aș vrea să vă spun că oricare creştin, în orice moment al vieţii şi al istoriei, mai ales în timpul persecuţiilor, trebuie să ştie să-i răspundă Domnului printr-o viaţă de credinţă, cu un comportament moral care poate să-i producă nu numai dificultăţi, dar chiar probleme. Astăzi, mulţumim lui Dumnezeu; cetăţenii acestei ţări trăiesc în libertate şi democraţie. Dar nu trebuie să uităm victimele unui regim ateu şi totalitar, cum a fost regimul comunist care, timp de 40 de ani, a încălcat drepturile umane ale nobilului popor român. Biserica Catolică prezintă cu mândrie exemplul acelor bărbaţi şi femei care şi-au vărsat sângele din iubire faţă de Isus, de Biserică şi de fraţi. Nu trebuie să uităm niciodată exemplul lor şi tragedia lor.

Atașamentul Papei Ioan Paul al II-lea față de România

Anul acesta se vor împlini 16 ani de la vizita Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea în România. A fost prima vizită a unui Papă în România, un moment istoric în relațiile Sfântului Scaun cu țara noastră.

Din punctul meu de vedere, vizita istorică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea a fost un gest prin care Papa şi-a manifestat atașamentul faţă de această ţară şi această Biserică. Sfântul Părinte iubea în mod deosebit România şi pe oamenii ei, şi a vrut să mărturisească acest lucru prin prezenţa sa aici. A făcut acest lucru fiind mişcat de acea solicitudine pastorală care l-a purtat până la marginile pământului, ca urmaş al lui Petru şi Păstor Suprem al Bisericii Universale. Vizitând România în 1999, Ioan Paul al II-lea nu a uitat că această Biserică și acest popor suferiseră mult în timpul persecuţiei comuniste, aspect pe care el însuşi îl cunoscuse în ţara sa, Polonia. A fost apoi întâlnirea istorică cu Patriarhul Teoctist care a contribuit la întărirea legăturilor fraterne cu Biserica Ortodoxă. Cu privire la acest aspect ecumenic, trebuie să menţionăm Decretul despre Ecumenism al Conciliului Ecumenic Vatican II. După cum bine se ştie, este vorba despre un document de mare valoare istorică care a marcat şi va marca în continuare raporturile dintre Biserica Catolică şi celelalte confesiuni creştine. Punctul de plecare este cel pe care l-am menţionat în salutul formulat de mine la începutul Sfintei Liturghii din Catedrala din Bucureşti, duminică, 18 ianuarie a.c., şi anume, cuvintele lui Isus din Evanghelia după Ioan: „Ca toţi să fie una" (Ioan 17, 21). Papa, Episcopii, Biserica Catolică i-au foarte în serios aceste cuvinte ale Domnului şi, împotriva tuturor dificultăţilor şi uneori a neînţelegerilor, fac tot ce le stă în putere pentru a se apropia de unitate, adică, să depăşească despărţirile pe care istoria şi păcatul nostru al bărbaţilor şi al femeilor le-au provocat. Apoi, avem, aşa după cum bine aţi spus, vizita istorică a Sanctităţii Sale Ioan Paul al II-lea care a făcut atât de multe în favoarea unităţii creştinilor, un adevărat campion al ecumenismului şi care a avut bucuria de a asculta strigătul mulţimii prezente la celebrarea euharistică din Piaţa Izvor: „Unitate! Unitate!".

Se prăbuşesc regulile cele mai elementare ale umanităţii

Vorbiți despre ecumenism. Care sunt provocările pe care Biserica va trebui să le înfrunte până la sfîrșitul acestui secol?

Cu siguranţă că provocările pe care Biserica din România şi Europa le înfruntă, şi va trebui să le înfrunte în acest secol XXI, sunt de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, foarte grave. Mesajul de iubire al Evangheliei, astăzi ca şi ieri, are mulţi oponenţi. Aşa cum citim în prologul Evangheliei Sfântului Ioan, Isus este lumina, însă întunericul nu l-a primit. Este aici vorba despre misterul libertăţii umane, inima omului care alege între bine, care este Dumnezeu, şi rău, care este păcatul. În faţa acestei drame a umanităţii, Papa Francisc prezintă cu putere mesajul său asupra Credinţei şi raţiunii: omul, lasându-se iluminat de credinţă, deschizându-se valorilor eterne destăinuite de Dumnezeu, îşi află adevăratul destin, împlinirea sa completă şi totală, şi, în definitiv, fericirea pe care o doresc toate persoanele lumii noastre. Papa interpelează lumea în legătură cu actele de violenţă, în care nu se mai respectă ceea ce pentru ceilalţi este sacru, în care, dimpotrivă, se prăbuşesc regulile cele mai elementare ale umanităţii. În Orientul Mijlociu, şi nu numai, creştinii sunt minoritatea cea mai oprimată şi persecutată, de aceea deplângem faptul că vocile raţiunii care se ridică din lumea musulmană sunt prea puţine şi prea slabe.

Omenirea, amenințată de liberalism sexual, laicizare, materialism

Sfârșitul anului 2014 ne arată o lume zdruncinată de convulsii economice, politice, militare. Aceste turbulențe sunt cauzate doar de lipsa conștiinței laice a populației, pe care se bazează guvernele care violează principiul constituțional al statului, sau și de lipsa de conștiință religioasă? Care credeți că sunt pericolele care amenință omenirea, în special pe tineri, în viitorul apropiat?

Pericolul cel mai grav îl văd în secularizarea care guvernează întreaga Europă. Din păcate, acest lucru se întâmplă într-un ritm foarte alert. Tinerii din România văd nivelul de trai din unele ţări europene secularizate şi-l iau ca pe un model de urmat. Şi nu doar că vor şi ei să aibă maşini frumoase şi mulţi bani, dar imită şi comportamentele morale: liberalismul sexual, laicizarea, materialismul, frecventarea tot mai rară a Bisericii etc.

Excelență, de-a lungul istoriei, Biserica a reușit să facă față persecuțiilor comuniste. Este mai grea lupta cu secularizarea?

Într-un anumit sens, Biserica putea să facă faţă mai uşor persecuţiilor comuniste decât valurilor secularismului şi ale relativismului moral. Legat de persecuţia Bisericii în perioada comunistă, vreau să aduc un omagiu părinţilor voştri în credinţă: tuturor episcopilor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi laicilor care, prin curajoasa lor mărturie creştină, au făcut rodnic mesajul Evangheliei în România şi au arătat adevăratul chip al lui Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Biserica voastră are o istorie glorioasă, o bogăţie de rituri şi tradiţii, valori culturale şi artistice, fidelitate faţă de Roma, iubire faţă de Cristos şi chiar faţă de suferinţă, după cum arată martirii şi mărturisitorii ei, victime ale unei ideologii atee şi totalitare.

În numele cititorilor, vă mulțumesc pentru generozitatea cu care ați acordat acest interviu.

Elena Chiriță - UZPR

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.