Holocaustul românesc de la Fântâna Albă. Ce rămâne dincolo de efervescenţa discuţiilor comemorative?

Email Imprimare PDF


Convocând conferinţa consacrată memoriei victimelor masacrelor de la Lunca şi Fântâna Albă, Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota" a românilor din Ucraina, a renunţat la tradiţionalele referate, invitându-i pe participanţi la un dialog pe marginea acelor pagini sângeroase din istoria neamului nostru. Deşi în fiecare an, pelerinajul la locul odioasei tragedii este precedat de asemenea conferinţe, rostul lor nu s-a epuizat, deoarece de fiecare dată sunt scoase la lumină noi adevăruri, sunt punctate noi sarcini întru a eroilor cinstire.

Altă vorbă că, după cum a obiectat scriitorul şi cercetătorul tragediilor trecutului Dumitru Covalciuc, „de vreo 25 de ani tot vorbim, repetăm aceleaşi lucruri şi doar cu atâta rămânem. Avem două societăţi „Golgota", un Centru Bucovinean de Cercetări Actuale (la Hliboca) şi altele angajate în activitatea de reanimare a memoriei, dar ne luăm după cele „descoperite" de străini, interesaţi în mistificarea adevărului despre infernul de la Fântâna Albă. Prima persoană care a scris, în ucraineană, despre masacru de acolo, un oarecare Rubaneţ, a oglindit ceea ce i-au pus la îndemână şi au dorit să apară organele securităţii. Nici până astăzi nu se ştie numărul victimelor, oficial se vorbeşte de 26-29 de morţi. Noi spunem că au fost sute, în unele publicaţii din România s-a scris despre câteva mii de morţi..." . De fapt, Dumitru Covalciuc mai puţin decât alţii poate fi ros de remuşcări, având dreptul moral să ne facă asemenea reproşuri. Pe parcursul anilor el a adunat numeroase mărturii despre martirajul românesc din ţinutul Cernăuţiului în ediţiile almanahului „Ţara Fagilor" – material pentru o amplă Carte Neagră a neamului. Cunoscând mai mult decât alţii, Dl. Covalciuc a expus câteva ipoteze şi bănuieli privind instigarea românilor la marşul nesupunerii, bazându-şi suspiciunile pe faptul că în grupuri mici, individual, mulţi au reuşit să treacă nevătămaţi frontiera.

Nu cu replici, ci cu un alt mod de abordare a intervenit publicistul Ştefan Broască. Născut la Băhrineşti, aproape de locul tragediei, el a văzut înaintea multor cercetători de astăzi Troiţa şi crucile din Pădurea Varniţei. Combătând supoziţia că românii au fost instigaţi de „agenţi sovietici sau români" la nesupunere faţă de noua putere, este convins că arhivele din fosta uniune şi Ucraina, chiar şi în perioada de astăzi, nu deconspiră adevărul. În favoarea ideii că cei mai buni fii ai neamului au ales să moară liberi decât o viaţă în robie au opinat activistul Societăţii „Mihai Eminescu"Octavian Voronca, şi preşedintele acesteia Vasile Bâcu, oaspetele din Rădăuţi Nicolae Nicolovici, preşedintele Fundaţiei „Casa Limbii Române" Vasile Tărâţeanu, poeta populară din Mihoreni, Alexandra Jar. Pentru a nu rătăci în presupuneri, Nicolae Toma redactorul-şef al „Zorilor Bucovinei", preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a propus ca să se stabilească un contact mai strâns cu rudele şi cei doi supravieţuitori ai genocidului de la 1 aprilie 1941, invitându-i şi ajutându-i să vină la asemenea întruniri. Totodată, e necesar să se adune date din arhivele primăriilor localităţilor de pe Valea Siretului şi din alte sate româneşti, care-şi merită statutul de martir.

Jurnalistul Vasile Carlaşciuc şi activistul „Golgotei" Nicolae Hanchevici au pus accentele pe realitatea crudă în care s-a pomenit Ucraina din vina „fratelui mai mare", şi pe neverosimila, dar evidenta repetare criminală a istoriei. Fidel principialităţii sale, Nicolae Hanchevici le-a obiectat organizatorilor că nu se îngrijesc de atragerea tineretului în activitatea de reanimare a memoriei trecutului. La acest aspect important s-a referit şi tânărul diplomat român Lucian , reprezentant al Consulatului General al României la Cernăuţi. Drept răspuns, dl Octavian Bivolaru a precizat că are doi locţiitori tineri, energici, porniţi la realizarea faptelor bune. Unul din ei, studentul Adrian Bâcu, a anunţat despre Site-ul „Golgotei", pe care îl va administra şi va avea grijă să-l completeze cu informaţie utilă tineretului, promiţând că va strânge în jurul său colegi de generaţie, dornici să cunoască istoria neamului, să urmeze idealurile eroilor-martiri.

La semnalările privind prezenţa pasivă a tineretului, Octavian Bivolaru a mai ţinut să spună că manifestările „Golgotei" sunt marcate de tristeţe şi durere, nu se încadrează în acţiuni spectaculoase, nu se termină cu petreceri de discotecă. Cu toate acestea, fiind urmaşii unui neam martirizat, trebuie să-i moştenim şi durerile, căci numai prin jertfă ne cucerim nemurirea.

Maria TOACĂ

SURSA TEXTULUI: http://www.zorilebucovinei.com/news/show/1066/

Un fotoreportaj și materiale video realizate de Nicolae Hauca de la această manifestare pot fi văzute aici:

http://euromedia-ucraina.blogspot.com/2015/03/conferinta-internationala-masacrele-de.html

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.