Cugetări despre limba română cu ocazia Zilei Limbii Române - 31 august

Email Imprimare PDF


La români limba este parcă mai aproape de dinţi decât la alţii.

Ne-am ţinut veşnic de Limba Română într-un desert aprins în care singura umbră era umbra ecoului.

Inşii care luptă împotriva limbii lor trebuie îngropaţi, când mor, în locuri cât mai ferite şi cât mai adânci, ca pe cei seceraţi de ciumă.

Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea.

Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe şi rusul. Fac parte din elită prin faptul că vorbesc, gândesc şi simt româneşte.

Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adâncul şi din puterea Limbii Materne.

Un scriitor nu poate învia decât în limba în care a murit.

Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că şi osteneala mea este o parte din norocul ei în Basarabia.

Dreptatea mea cea dintâi este Limba Română, în care lucrează iubirea lui Dumnezeu.

Eşti naţionalist în măsura în care îţi aperi Limba, Credinţa, Istoria şi Neamul. În acest sens, ar fi o ruşine, dacă nu chiar o crimă, să fii altceva.

Nu cred că există vreun popor fără de geniu, de vreme ce fiecare popor are limba sa.

Partea cu adevărat misterioasă a fiinţei mele este Limba Română. În rest, sunt un animal obişnuit: mănânc, vroiesc femeia, dorm şi, din când în când, urlu la lună.

Nu pot avea încredere în orice piatră, chiar dacă scrie pe ea româneşte.

Nu se va şti niciodată câţi înţelepţi şi câţi proşti sunt în Bucureşti, pentru că acolo toată lumea posedă exemplar Limba Română.

Limba unui popor este chiar sângele acestui popor.

Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română.

Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?

În casele cu mulţi copii, ca şi în frumuseţile Limbii Române, nu rămâne loc de plictiseală.

Ce este Limba unui popor? Este prietenia, fraternitatea şi iubirea dintre cuvinte. Poate că singura prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi durabilă.

Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?

Cu ajutorul Limbii Române facem nu numai schimb de idei şi sentimente, ci şi schimb de timp. Mai mult, putem chiar schimba un viitor cu altul.

Nu te făli că scrii româneşte – scrie ceva.

România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.

Graiul este purtătorul de steag în vremuri de restrişte şi de primejdie pentru fiinţa naţională.

(Citate de la Grigore Vieru)

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.