Răzvan Purdel: Circumscripția 43

Email Imprimare PDF


Suntem foarte mulți. Aproape un milion de români au reședința sau domiciliul în Italia potrivit datelor oficiale ale autorităților de acolo. În Spania sunt aproximativ opt sute de mii. E foarte probabil ca în celelalte state europene să fie împrăștiați încă pe-atâția. Ori recensământul făcut de Institutul Național de Statistică în 2011 raportează doar 727.500 de persoane plecate în străinătate. Marja de eroare e absurdă, după cum recunoștea însuși președintele INS aici. Cât de greu poate fi să ceri autorităților altor țări europene niște date reale se întreabă Răzvan Purdel în www.conbtributors.ro, preluat de Romanian Global News.

Dăm un ban. Cei 3-4 milioane de români de aiurea trimit foarte mulți bani în țară prin canale monitorizabile (Western Union, Moneygram, transferuri bancare). Într-un raport din 2014 al BNR se arată că suma transferurilor directe și monitorizate către România ar fi ajuns la 4,2 miliarde de euro iar investițiile directe la 2,7 miliarde de euro.

În același raport al BNR (p.9) ni se dau „teme de reflecție". Redau prima temă: „Având în vedere profilul migranţilor: slab calificaţi în Italia, Spania, ţările mediteraneene; calificaţi în Germania, Marea Britanie, Europa de Vest; ultra-calificaţi în SUA, Canada. Care ar trebui să fie focalizarea firmelor de transferuri de bani? Deja, remiterile din SUA sunt mai mari decât cele din Spania".

Observația finală are o explicație. Banii „ultra-calificaților" ajung în țară numai prin canalele monitorizabile. „Slab calificații" din țările mediteraneene au însă alte căi, mai mult sau mai puțin legale. Microbuzele care circulă pe ruta România – Italia, de exemplu, transportă sume de ordinul miilor sau chiar zecilor de mii de euro la fiecare retur. Bani care ajung să alimenteze bugetul statului român și economia țării. Sunt bani trimiși în schimbul borcanelor cu murături, afumăturilor, sarmalelor, ai litrilor de țuică încredințați șoferului de încredere pentru rudele din Torino, Madrid, Roma, Alicante. Poate că și domnul Ionescu, ins ultra-calificat stabilit în Washington DC, ar trimite ceva prin nea Costică șoferul dar, din câte știu, nu s-a inventat încă rata-submarin.

Uneori suntem un pic confuzi. Dacă în România domiciliul înseamnă adresa stabilă iar reședința adresa temporară, în Italia e taman invers. Românii din străinătate nu renunță la domiciliul din România așa că rămân cu adresa stabilă în țară și cu un alt document emis în țara gazdă. O fac din mai multe motive printre care se numără lipsa timpului (consulatul nu-i mereu aproape), taxele destul de mari pentru eliberarea unui pașaport cu domiciliul în străinătate și un motiv psihologic (parcă nu îți vine să renunți la buletinul românesc, mai ales că, mai devreme sau mai tărziu, te vei întoarce, nu-i așa?!).

Trăim, totuși, în România. Diaspora noastră se duce la biserici românești, își face cumpărăturile de la magazine românești, se uită la ProTV, antene, B1, Realitatea, Digi. E la curent cu ce se întâmplă în țară, se implică, protestează când e nevoie, nu se prea amestecă cu gazdele, cu străinii și nu știu cât de bine e, dar se întâmplă.

Unele manifestări ale românului în străinătate sunt discutabile, e adevărat. Vorbim de petreceri cu mult tezaur folcloric, concerte cu manele în discoteci românești, jerbe de coji de semințe, tone de mileuri sau, mă rog, feng-șui de apartament comunist importat în Europa occidentală și altele, câte și mai câte. Sunt și lucruri bune iar impresia generală e că trăiesc în România și că se duc la muncă în străinătate. De cele mai multe ori diasporenii pășesc pe teritoriu străin doar când ies pe ușa caselor din suburbiile Torino-ului, Romei, Madridului, Alicante-ului.

Aproape toți ar vrea să se întoarcă mai devreme sau mai târziu. Poate la pensie, poate imediat ca să lucreze într-o corporație din București, Cluj, Timișoara (noi, ăștia mai tineri). Sau poate e doar un gând pe care nu și-l vor îndeplini niciodată, dar care e acolo.

E tocmeală. Articolul 62 (alineatele 2 și 3) din Constituția României încredințează organizarea alegerilor parlamentare și stabilirea numărului de mandate tot Parlamentului prin legea electorală.

Promulgată în luna iulie, la care se adaugă modificările introduse de legea votului prin corespondeță, aceasta spune că numărul aleșilor trebuie să fie proporțional cu populația fiecărei circumscripții electorale. Populația este „raportată de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului precedent anului în care au loc alegeri la termen".

Carevasăzică același institut de statistică, care a raportat de patru ori mai puțin la ultimul recensământ, hotărăște numărul de mandate pentru fiecare circumscripție în parte.

Avem o circumscripție electorală pentru fiecare județ la care se adaugă o circumscripție pentru București și a 43-a pentru diaspora (art. 4). Tot în art. 4 ni se spune că circumscripția pentru diaspora este pentru cetățenii români cu domiciliul sau reședința în afara țării.

Așa-i că sună frumos?! Ei bine să știți că nu-i! Ni se taie imediat elanul la art. 5, al. 4: „Numărul locuitorilor care se iau în calcul este conform populației după domiciliu, raportat de Institutul Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului precedent anului în care au loc alegeri la termen".

Numărul deputaților pentru fiecare circumscripție ar trebui să fie de un deputat la fiecare 73.000 de persoane și de un senator la fiecare 168.000 de persoane (art.5). Rotunjirea se face prin adaos, evident, că doar the more the merrier! Cu excepția circumscripției 43, căreia îi revin doar ȘASE parlamentari: 2 senatori și 4 deputați. Ei reprezintă interesele a câtorva milioane de români.

Cei cu reședința în străinătate, adică majoritatea, pot vota un număr de parlamentari stabilit în funcție de persoanele care au domiciliul în afara țării, în funcție de numărul celor care au renunțat la buletinul românesc, al celor care s-au îndepărat oficial de România. Sunt o minoritate, nu cred că se ajunge la trei sute de mii de persoane. Impresia generală e că s-a încercat împăcarea caprelor din parlament cu cerințele alegătorilor. A ieșit o varză!

Credeți că șase aleși pot reprezenta interesele a trei – patru milioane de români care contribuie anual cu sume ce depășesc substanțial cele patru miliarde de euro raportate de BNR? Credeți că doar șase parlamentari pot reprezenta interesele a unor milioane de oameni care se implică activ atât în viața economică, cât și în cea politică a țării? Și credeți oare că oamenii ăștia chiar nu plătesc taxe în România? Păi dacă ai casă, taxele le plătești oricum. E adevărat că nu contribui la sistemul de pensii sau de sănătate, dar toată marea asta de oameni injectează niște sume uriașe în economie, în fiecare an. Poate mai mult decât valoarea taxelor pe care nu le plătesc. Și ar mai fi ceva: banii nu provin din circuitul economic românesc, ci i se adaugă.

În locul recunoștinței, statul român îi răsplătește tâmpit cu aroganță, taxe consulare mari și legi scrise pe genunchi sau care se aplică discreționar. În Anexa 1 a mizeriei de lege, avem un tabel cu numărul de mandate pentru fiecare circumscripție. Dacă ar fi să luăm în considerare doar datele raportate greșit de INS, românii din diaspora ar trebui să aibă cel puțin 10 deputați (727.500/73.000) și 4 senatori (727.500/168.000), cât județele Cluj, Dolj sau Suceava.

Paisprezece parlamentari pot face și desface o majoritate parlamentară, pot dărma un guvern. Iar de la 17 senatori și 41 de deputați în sus – câți ar trebui să fie – poate românii din diaspora nu s-ar mai simți discriminați de propria țară.

Răzvan Purdel este absolvent al Facultății de Științele comunicării și al Master-ului în Literatură modernă a Universității din Perugia (Italia). A fost traducător și a lucrat la ICR - Centrul Național al Cărții. În prezent e web designer și grafician la un institut de formare profesională în Torino.

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.