Lulea Marius: 2018-anul UNIRII Republicii Moldova cu România. Argumente şi Soluţii

Email Imprimare PDF


Anul 2015 a fost un an de cumpănă, în care pentru prima oară de la înfiinţarea statului Republica Moldova numărul celor favorabili reUnirii a depăşit la limită pe al celor care se opun acestui proces. Îmbucurător şi hotărâtor este însă faptul că numărul unioniştilor a crescut constant în ultimii 25 de ani, iar cel al oponenţilor a scăzut constant, cu o accentuare a fenomenului după 2009, scrie Marius Lulea pe blogul său din www.adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.

numărul unioniştilor a devenit " îngrijorător de mare" o spune chiar reprezentantul Moscovei la Chişinău, liderul socialiştilor, Igor Dodon. Cu părinţi unionişti, dar el un mare căutător de oportunităţi, acesta a rupt Harta României Mari, acuzând corpul profesoral din al doilea stat românesc că face campanie Unionistă în şcoli.

Unirea a devenit ireversibilă, iar următorii ani sunt pregătitori ai acestui proces.

Toate guvenările din ultimii 25 de ani au făcut tot posibilul ca statul Republica Moldova să fie un stat eşuat, în care cetăţenii să nu aibă încredere. Ori dacă nu există încredere atunci nu va exista nici un stat, şi a se vedea aici uşurinţa cu care provincii din Ucraina au trecut în tabăra rusă.

Pe străzile din Chişinău chiar şi cei care se consideră moldovenişti vor să vină DNA-ul românesc să facă curăţenie. Foarte des se aude: "decât cu hoţii ăştia mai bine să vină românii să îi bage la puşcărie" . DNA-ul a devenit argumentul suprem pentru moldoveniştii convinşi de faptul că între Prut şi Nistru nu vor găsi lideri care să scoată al doilea stat românesc din impas.

Pe de altă parte situaţia favorabilă devine din ce în ce mai favorabilă pentru acest proces tocmai prin incertitudinea existentă la nivel internaţional. Acum ceva ani propaganda oficială era: că nu e cazul să tulburăm apele. Iată că Rusia, Uniunea Europeană şi SUA au făcut acest lucru în locul nostru, iar în apele tulburi ştim noi să ne descurcăm cel mai bine.

Invazia Europei a arătat tocmai uşurinţa cu care partenerii caută soluţii rapide pentru o linişte de moment. Ce se credea că nu se admite, acum este certitudine: câteva milioane de noi cetăţeni, cu o credinţă şi valori similare, vor reprezenta o gură de oxigen.

România ţine acum sechestrată, prin multinaţionale, statele din Vestul Europei. Nimeni nu îşi permite aroganţa de a scote sau de a se opune unui proiect românesc, căci asta ar costa mult prea mult pe cei care au preluat, uneori pe căi ilegale, întreaga industrie română.

Tendinţele separatiste din Europa împinge partenerii la modele concrete. reUnirea României cu Republica Moldova va oferi argumentul suprem pentru cei care se opun dezmembrării, nu doar a spaţiului european ci chiar a unor state din interiorul Uniunii Europene.

Rusia este mai deschisă decât oricând la dialog. Interesul faţă de Republica Moldova s-a redus considerabil, preferându-se un dialog direct cu Bucureştiul, în cazul în care acesta va manifesta deschidere. Ori prin inevitabilitatea reUnirii din 2018 nu ne permitem aroganţa de a nu comunica cu toţi vecinii, binenţeles cu informarea şi ajutorul consultativ al partenerilor noştri principali de securitate: SUA.

Aceasta din urmă este obligată de contextul regional să întărească flancul estic şi nu împotriva Rusiei, aşa cum s-ar crede, ci împotriva tendinţelor hegemonice ale binomului Franţa-Germania. România este în acest moment principalul pilon de stabilitate în Europa prin poziţia sa geografică, prin asentimentul rusofob al populaţiei şi stabilitatea şi predictibilitatea politică de care dă dovadă(în 25 de ani nu au avut loc niciodată alegeri anticipate). Apoi lupta anticorupţie a transformat România într-un model pentru întreg spaţiul European, oferindu-se lecţii statelor care pretind că au experienţă în acest domeniu.

Germania poate ar vrea, dar nu va putea să se opună acestui proces. Reunificarea celor două Germanii obligă centrul Europei la un joc de miză nulă în această problemă.

Apoi Chişinăul cere reUnire. După ce am avut preşedinţi cetăţeni români în Republica Moldova, acum a fost propus şi un premier cetăţean român.

Politica dusă de statul român, similară cu cea dusă în Ardeal înainte de 1918, a dus la formarea unei noi elite, una tânără şi clar unionistă. Bursele acordate, cu mici excepţia, şi-au atins ţinta. La Chişinău profesorii predau acum pe Harta României Interbelice, în timp ce forţele pro-ruse îşi dau ultima suflare.

Soluţii?

Se vehiculează din ce în ce mai des ideea unui Referendum privind reUnirea dintre cele două state româneşti. Asta în anul 2018, cu ocazia centenarului Marii Uniri. Ce sărbătoare mai frumoasă am putea avea, decât sărbătorirea Unirii cu o nouă Unire?

În acest moment sondajele arăta foarte bine. Numărul celor care sunt favorabili reUnirii este aproximativ egal cu cel al celor care sunt indecişi şi al celor care sunt oponenţi ai curentului.

Ce dă însă speranţă este faptul că schimbările majore în mentalitate au avut loc în ultimii ani, pe fondul unei propagande intense dusă de societatea civilă, deşi bruiată de uriaşul aparat media deţinut de Rusia între Prut şi Nistru.

Întotdeauna numărul unioniştilor a avut un trend crescător şi niciodată nu a scăzut. Mai sunt trei ani în care majoritatea se va convinge. Unionişti care să se schimbe nu s-au văzut, statalişti cu siguranţă Da.

Apoi orice campanie de referendum, ca şi în alegeri, antamează energii nebănuite, ori se ştie că unioniştii, în majoritatea lor tineri şi intelectuali, sunt forţa motrice a societăţii civile de dincolo de Prut. Practic opoziţia nu există decât la nivel politic.

Anul 2018 reprezintă un alt argument solid. Un centenar va aduce forţa necesară ca acest proces să fie împins. Şansele ca referendumul să fie unul câştigător sunt mari, practic nevăzându-se nici o posibilitatea reală ca reUnirea să nu aibă loc dacă se ajunge la urne.

Asta pentru că urna va obliga statul român să antameze de asemenea resurse, deoarece nici o guvernare şi nici un preşedinte nu îşi va permite să nu răspundă unui asemenea apel.

Se cunosc mijloacele prin care un referendum poate fi declanşat şi există experienţa ca acest lucru să fie organizat şi determinat.

Celor care se tem de un vot negativ le spun să aibă mai multă încredere deoarece e timpul ca fraţii moldoveni să decidă ce vor să facă şi să nu mai decidă politicienii în locul lor. Iar eu vă spun că şi cei mai aprigi oponenţi vor fi luaţi de valul reUnirii atunci când spiritul se va aprinde, fără să mai vorbim de faptul că majoritatea nu îşi doreşte decât un singur lucru: Bunăstarea.

Referendumul reprezintă unica şi singura cale prin care reUnirea va avea loc. Nimeni nu ca mai putea contesta decizia luată suveran de către popor, nici o forţă străină sau internă.

Vom avea parte de 2-3 ani în care efortul ce trebuie să îl depuneţi să crească exponenţial, în care fiecare dintre noi va trebui să facă ceea ce ştie mai bine pentru a promova acest deziderat.

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.