Călătoriile AJTR. 4 orașe în 5… mișcări

Email Imprimare PDF

10_scriitori_julaO nouă întâlnire cu români din jurul României s-a petrecut în perioada 16-20 septembrie a.c. Un autocar întreg, cu membri ai Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, s-a oprit, mai întâi, la Jula, cum îi spun românii de acolo. Ungurii, treaba lor, îi zic Gyula. Să nu vă închipuiți că s-a mers non-stop de la București și până acolo. Șoselele noastre rănite nu ne îngăduie o asemenea ispravă. Poate în situații speciale.

Așa că am răzbit noaptea la hotelul Termal – renovat și cochet – din Băile Felix, incredibila stațiune bihoreană care se poate măsura – prin înfățișare, efecte terapeutice ori alte servicii – cu orice surată mai cu moț din întreaga Europă. Cine va ajunge la Felix, după o pauză de un deceniu, să zicem, se va freca, în mod sigur, la ochi...

Dimineața, ne-am îndreptat spre Salonta – câteva clădiri de „epocă" (ce păcat că nu li se schimbă toaleta ponosită!) ne-au talonat cu farmecul lor trecerea spre punctul de Vamă, de unde ne-am repezit spre Jula. Am întârziat mai puțin de jumătate de oră, întârziere motivată, pricină pentru care gazdele noastre nu și-au pierdut zâmbetul de pe buze și nici căldura din priviri. La sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria ne-au așteptat Eva Iova Șimon, redator șef al săptămânalului „Foaia românească" – publicație interesantă, tânără în expresie, adică bine făcută -, P.S. Siluan, episcopul românilor ortodocși din Ungaria, Tiberiu Boca, redactor șef al emisiunilor în limba română de la Televiziunea Maghiară, alți colegi de breaslă. Se pare că la Jula există și un consul. Nu ne-am putut da seama... Cel mai adesea, reprezentanțele românești din străinătate se ilustrează magistral prin absență... Păcat. Nu le ceream nimic. Dimpotrivă.

Este în afara oricărei dicuții că ceea ce se întâmplă cu românii din Jula și din împrejurimi nu se aseamănă cu pătimirile românilor de pe Valea Timocului (Serbia). Asta nu înseamnă că durerea lor este mai ușoară. Spunea Eva Iova Șimon: „Noi, românii din Ungaria, cu toate că suntem puțini și asimilați așa cum suntem, avem multe lucruri comune cu românii din Serbia. Atât cu cei din Voivodina, cât și cu cei din Valea Timocului. Îmbucurător este faptul că, mai ales tânăra generație, prin prietenii, inclusiv în mediul virtual, creează legături care contribuie la păstrarea limbii noastre materne, cât și la eliminarea granițelor dintre noi. Ne bucurăm că putem face aceste lucruri și cu ajutorul României."

10_monument_julaLimba maternă, credința, portul, datinile strămoșești sunt o parte dintre stâlpii ce întrupează și temelia identității unei minorități. Toate aceste repere funcționează pe principiul vaselor comunicante și sunt asediate din toate părțile de presiunile și intoleranța, eventual mascate pervers, ale unei majorități, în acest caz, vestită prin veacuri pentru cumplitul ei comportament. Poate mai mult decât în alte părți, biserica ortodoxă – dar și, de pildă, biserica baptistă – a ținut laolată pe românii din Ungaria, rolul ei rămânând și astăzi la fel de important. Preasfințitul Părinte Siluan, episcopul românilor din Ungaria, care tocmai împlinise, cu o zi înainte, puternica vârstă de 45 de ani, ne-a conturat cu căldură și, desigur, cu evlavie blândă, rosturile și încercările prin care a trecut și trece biserica strămoșească. Discuția a continuat la Catedrala Ortodoxă Sân Nicoară, la care am ajuns după circa cinci minute de mers pe jos. Construcția Catedralei a început în anul 1802 și s-a mântuit 22 de ani mai târziu. A fost isprava românilor din Jula, în frunte cu familia Nicoreștilor. Normal, Patronul bisericii este Sf. Nicolae. Atenție: târnosirea (sfințirea) catedralei s-a putut face însă abia după 170 de ani! Este o zidire impozantă, îngrijită cu smerenie, plină de odoare de preț, inclusiv moaște ale sf. Dimitrie Basarabov. În rândul prapurilor se regăsește, spre plină privire, și tricolorul românesc. Și dacă, în 1869, inscripția de pe crucea ridicată în fața catedralei a fost scrisă în românește, 59 de ani mai târziu primenirea ei nu a putut fi vestită decât în maghiară: RESTAULTOTT 1928.

Inaugurat în urmă cu vreo trei ani, Muzeul Ortodoxiei din Jula (sau Giula, în altă rostire românească) a fost ultimul popas în această urbe în care românismul face eforturi teribile pentru a-și păstra identitatea. Exponate specifice vieții și rânduielilor bisericești denotă ardenta prețuire pe care comunitatea de la Jula o cultivă pentru păstrarea rădăcinilor românești. Admirabile eforturi!

Ca și la Cernăuți și Chișinău, în Serbia, pe Valea Timocului și Voivodina, la Moscopole, în Albania, pe Valea Timocului în Bulgaria, ca și la alte comunități românești din jurul României, și de data asta membrii AJTR au făcut o impresionantă donație de cărți, reviste, albume, diverse alte tipărituri de calitate. Un cuvânt în plus, pentru consistența obolului lor, merită Radio România Internațional, redacția Magazin Istoric, redacția România pitorească, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir". Instituțiile beneficiare ale donațiilor AJTR au fost Uniunea culturală a românilor din Ungaria, Școala cu predare (parțială) în limba română din Jula, redacția Foaia românească.

Citiți întregul reportaj aici: http://presadeturism.ro/calatoriile-ajtr-4-orase-in-5-miscari/

 


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.