Ion Petrescu: Departamentul de Stat nu îşi mai controlează ambasadorii trimişi la mioritici?

Marţi, 30 August 2016 București, România/Romanian Global News
Imprimare

10_department_of_stateCa unul care am poposit la Departamentul de Stat al SUA, inclusiv în sala cu harta vizând intenţiile, pe diferite continente, ale superputerii lumii, pe un deceniu, îmi aduc aminte, cu plăcere, de interlocutorii tineri, extrem de bine pregătiţi, temeinic documentaţi, cu răspunsuri pertinente, la întrebările unor militari şi experţi civili veniţi din state europene centrale şi răsăritene, scrie analistul militar Ion Petrescu pe blogul său din www.adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.

Precizarea de mai sus se impune, din moment ce şi pe malurile Bâcului, ce curge pe lângă Chişinău, şi pe cele ale Dâmboviţei, care curge prin Capitala Tuturor Românilor, Unchiul Sam a trimis nişte bunici, care confundă plaiurile mioritice cu ţinuturi mai puţin cunoscute, de peste Ocean.

Aflat, probabil, sub influenţa unui pahar de lapte degresat, util unei siluete diplomatice insignifiante, ambasadorul american de la Chişinău, James Pettit, a declarat, cu o inconştienţă aiuritoare, în faţa unei camere de filmat comici de ocazie:

„Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oamenii din Moldova pentru ca ei toţi să contribuie la realizarea unei ţări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova"

Dacă făcea declaraţia asta la CNN, nici măcar nu era dat pe post, pentru că jignea inteligenţa teleaştilor într-adevăr profesionişti, de acolo, iar la NBC, care are 20.000.000 de telespectatori, între orele 07.00-08.00, mesajul său era difuzat, cu un comentariu persiflant, după miezul nopţii.

James Pettit vine cu sintagma „un stat suveran şi independent", intenţionat omite că România a fost prima care a recunoscut acest statut.

„Graniţele sigure" constituie o afirmaţie demagogică, doar Pettit ştie bine cine face legea în Transnistria.

Lucrurile mai bune, în Republica Moldova, nu simplu... „Moldova"- cum a precizat cel ce încă mai este ambasador la Chişinău – nu depind nici de Washington D.C., nici de Moscova, ci de cei sub trei milioane de europeni, care se chinuie să supravieţuiască între Prut şi Nistru.

Iar dacă aceşti europeni vor alege, pe cale democratică, reunificarea cu Patria Mamă, niciun ambasador nu se va putea opune, cel mult să îşi facă bagajele şi să revină, spăşit, la Departamentul de Stat, pentru că nu a înţeles în ce capitală a reprezentat SUA.

„Moldova nu este România" a decis James Pettit.

Pentru afirmaţia asta, probabil, seara a primit, prin curier diplomatic, o sticlă de vodcă Kreskova, pentru că, prin forţată parafrazare, a afirmat, practic, că Basarabia, el nu crede că o va reprimi, înapoi, Patria Mamă.

Moldova este o ţară multietnică, ne învaţă micuţul bunicuţ Pettit.

Dar 71,5% sunt de aceeaşi naţionalitate ca şi marele poet Mihai Eminescu.

Iar minoritari, de naţionalitate rusă, sunt doar 1 din 10 cetăţeni trăitori între Prut şi Nistru.

Problema transnistreană? Ce demagogie!

A fost tolerată ani buni, de emisarii de peste Ocean şi se ştie bine că, în cazul reunificării viitoare, cel mai probabil, Moscova va cere în schimb, drept compromis final, menţinerea Transnistriei, ca un Kaliningrad mai mic, lucru deja sugerat pe câteva canale diplomatice.

Departamentul de Stat nu îşi mai coordonează ambasadorii trimişi la mioritici?

Întrebare firească, serioasă, după declaraţia pro-rusă, jignitoare, la adresa istoriei reale a naţiunii române, a unui ambasador care, intenţionat, uită că un aliat pe care Statele Unite se pot baza, alături de Polonia, la graniţa de est a NATO, este clar România, celelalte state, pe care nu le mai enumăr fiind cu structuri militare insignifiante, şi care nu au dovedit nimic în teatre de război precum cele din Afganistan şi Irak.

Interogaţia din titlu este gravă şi firească, după ce omologul, de la Bucureşti, al bunicuţului Pettit, are o conduită ce aminteşte, într-o tristă măsură, de conduita ambasadorului sovietic, în România, în anii mimatei republici populare.

Rolul unui ambasador nu este să se amestece în politica internă a ţării unde este trimis, sub nicio formă, în nicio împrejurare, fie că este vorba, acum de Republica Moldova, sau de România.

Amândoi ambasadorii merită, din plin, retragerea, peste Ocean, după 20 ianuarie 2017, când un nou preşedinte american va poposi la Casa Albă.

Nu de alta, dar aceşti doi bunicuţi confundă capetele plecate ale unor oficiali, de la Chişinău şi Bucureşti, cu şoferii propriilor limuzine.

Temporare.

 

Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.