Memoriu al românilor din Ucraina către Secretarului General al Consiliului Europei Thorbjorn Jagland și Președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio

Joi, 12 Octombrie 2017 Cernăuți, Nordul Bucovinei, Ucraina/Romanian Global News
Imprimare

24_Thorbjorn_Jagland_Gianni_Buquicchio
Comunitatea românofonă din Ucraina îşi exprimă totala dezaprobare faţă de noua Lege a educaţiei adoptată la 5 septembrie 2017 de către Rada Supremă a Ucrainei, care prin art.7 prevede anularea treptată a învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, limitând funcţionarea şcolilor cu limbile de predare ale minorităţilor naţionale la ciclul primar (cl. I-IV), şi preconizând, în perspectivă, trecerea totală doar la limba ucraineană de predare, se arată într-un memoriu al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească" din Ucraina adresat Secretarului General al Consiliului Europei Thorbjorn Jagland și Președintelui Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio, transmite Romanian Global News.

 

Joi 12 octombrie se dezbate la APCE chestiunea legii educației din Ucraina și se va vota o rezoluție. Există deja un proiect în care s-au depus 14 amendamente, majoritatea de către senatorul Titus Corlățean.

27_scoli_romanesti_desfintate_ucraina
Secretarului General al Consiliului Europei

Dl Thorbjorn Jagland

11 octombrie 2017

Excelenţa Voastră,

Comunitatea românofonă din Ucraina îşi exprimă totala dezaprobare faţă de noua Lege a educaţiei adoptată la 5 septembrie 2017 de către Rada Supremă a Ucrainei, care prin art.7 prevede anularea treptată a învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, limitând funcţionarea şcolilor cu limbile de predare ale minorităţilor naţionale la ciclul primar (cl. I-IV), şi preconizând, în perspectivă, trecerea totală doar la limba ucraineană de predare.

E o situaţie fără precedent în secolul XXI, când o ţară din centrul Europei, care se proclamă democratică şi civilizată, aspirantă la Uniunea Europeană, desfiinţează un întreg sistem de educaţie al minorităţilor naţionale doar pentru faptul că acesta se desfăşoară în altă limbă decât cea a etniei majoritare.

Şcoala românească din actuala Ucraină are tradiţii de 200-300 de ani. Ea a funcţionat aproape un secol şi jumătate sub stăpânirea austro-ungară şi mai mult de jumătate de secol sub stăpânirea sovietică, dar niciodată nu a fost atât de dur atacată ca în timpul actualei guvernări, când se atentează făţiş la dreptul minorităţilor de a-şi păstra limba maternă şi identitatea naţională. Scopul forţelor politice aflate la putere în Ucraina este asimilarea prin ucrainizarea forţată a comunităţilor minoritare. Pentru justificarea acestui proces de ucrainizare în faţa opiniei publice interne şi internaţionale se vehiculează ideea, intens mediatizată în mass-media ucraineană, că minorităţile naţionale din Ucraina pun în pericol însăşi existenţa statului. Se afirmă, la nivelul forţelor politice aflate la guvernare, că multiculturalitatea şi multilingvismul sunt o ameninţare pentru actualul stat ucrainean şi este de datoria actualei guvernări să absorbe orice element alolingv prin contopirea minorităţilor etnice în naţiunea ucraineană, sfidând astfel principiul general-european al "unităţii în diversitate".

Această dorinţă a actualului regim politic de la Kiev de a asimila cât se poate de rapid etniile minoritare trăitoare de secole pe teritoriul Ucrainei este prezentată opiniei publice ucrainene şi internaţionale într-o manieră cinică, ce aminteşte de stilul propagandei totalitariste de la mijlocul secolului trecut, ca o binefacere pentru minoritarii etnici. Şi asta în pofida faptului că nicio minoritate etnică din Ucraina nu a solicitat autorităţilor ucrainene integrarea prin asimilare. Dimpotrivă, minorităţile, ca parte componentă a poporului multietnic Ucrainean, îşi doresc păstrarea specificului propriu identitar.

Nu actualei puteri îi aparţine decizia deschiderii de şcoli româneşti din teritoriile actualului stat ucrainean. Aceste şcoli au o vechime de secole, statul ucrainean moştenindu-le de la statul sovietic care, la rândul său, le-a moştenit de la statul român, iar statul român, de la statul austriac (în cazul Bucovinei). Există o veche şi sănătoasă tradiţie a şcolilor româneşti din Ucraina. Identitatea noastră naţională datorează foarte mult acestei tradiţii. Or, forţele politice aflate în prezent la guvernare doresc să distrugă, cu acceptul nostru expres sau tacit, actualul sistem de educaţie în limba maternă. Pierzând şcoala naţională ne vom pierde şi fiinţa naţională. Fiind loiali faţă de statul ucrainean, noi nu vom renunţa niciodată la identitatea noastră naţională.

Recenta lege a educaţiei a fost adoptată în condiţiile lipsei totale de transparenţă. Articolul 7 a fost strecurat în lege în ultimul moment şi practic nu a fost supus dezbaterii în parlament. Iar reacţiile dure la prevederile acestui discriminatoriu articol de lege demonstrează clar că acestea trebuiau făcute publice cu mult înainte de data adoptării legii şi supuse dezbaterii publice în mass-media şi în societatea civilă. Nici comunitatea românească, nici celelalte minorităţi naţionale care încă mai beneficiază de învăţământ în limba maternă n-au fost consultate în perioada premergătoare adoptării legii. La numai câteva zile după adoptarea legii, o comisie a Ministerului Educaţiei şi Știinţei din Ucraina a şi sosit în regiunea Cernăuţi, spre a-i intimida şi îndemna pe directorii şi profesorii din şcolile româneşti şi a pregăti terenul pentru implementarea cu celeritate a legii, în special a discriminatorului art.7 al acesteia.

Referitor la aspectele legale ale art. 7 din Legea educaţiei, menţionăm următoarele :

Prin Apelul Radei Supreme a Ucrainei din 28 august 1991către toţi cetăţenii Ucrainei de toate naţionalităţile, "Prezidiul Radei Supreme a republicii afirmă cu responsabilitate că declararea independenţei Ucrainei nu va duce nicidecum la lezarea drepturilor persoanelor, indiferent de naţionalitate". În Apel se mai spune că „Ucraina ...va asigura tuturor cetăţenilor drepturi politice, economice şi sociale egale, libertate deplină pentru dezvoltarea tuturor limbilor şi culturilor naţionale".

Declaraţia drepturilor naţionalităţilor din Ucraina a statuat clar că „ statul ucrainean îşi asumă obligaţia privind crearea condiţiilor necesare dezvoltării tuturor limbilor şi culturilor naţionalităţilor" (art.2), precum şi „libera folosire a limbilor materne în toate domeniile vieţii sociale, inclusiv în învăţământ..." (art.3).

Articolul 7 din Legea învăţământului încalcă în mod flagrant prevederile Legii Fundamentale a Ucrainei. Conform art.10 din Constituţie, „în Ucraina este garantată libera dezvoltare, folosire şi protecţie a limbii ruse, precum şi altor limbi ale minorităţilor naţionale". Iar art.22 din Constituţie a fixat că " drepturile constituţionale sunt garantate şi nu pot fi abrogate. La adoptarea noilor legi sau la modificarea acestora nu se admite restrângerea conţinutului şi volumului drepturilor şi libertăţilor existente". Art.53 din Constituţie, după ce stabileşte, în alin.1, că "învăţământul mediu general este obligatoriu", vine cu precizarea, în alin.4, că "cetăţenilor ce aparţin minorităţilor naţionale, conform legislaţiei în vigoare, li se garantează dreptul de a studia în limba maternă sau a limbii materne în instituţii de stat şi comunale sau prin intermediul societăţilor naţional-culturale", fără a restricţiona acest tip de învăţământ doar la ciclul primar (clasele I-IV). Aşadar, prin alin.4 coroborat cu alin.1 din art.53 al Legii Fundamentale a Ucrainei, statul garantează minorităţilor naţionale învăţământ mediu general în limba maternă. Câtă vreme Ucraina recunoaşte şi asigură principiul supremaţiei dreptului, iar Constituţia Ucrainei are forţă juridică supremă (art.8), legile şi alte acte normative adoptate în baza constituţiei trebuie să fie conforme cu Constituţia (art.8). Or, art.7 din Legea educaţiei contravine acestei prevederi constituţionale (de parcă aceasta nu ar fi obligatorie), anulând minorităţilor naţionale dreptul la învăţământ mediu general în limba maternă. Drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei şi ale cetăţeanului nu pot fi restrânse decât în cazurile stabilite prin constituţie (art.64, alin.1), iar constituţia nu prevede un astfel de caz pentru restrângerile din art. 7 ale noii legi a educaţiei. Pe de altă parte, conform art.19, alin.2 din Constituţie, organele puterii de stat şi de autoguvernare locală şi angajaţii acestora au obligaţia să acţioneze doar în temeiul, în limitele şi în conformitate cu modalităţile stabilite prin constituţie şi legile în vigoare ale Ucrainei. Or, prin adoptarea de către Rada Supremă a Ucrainei a art.7 din Legea educaţiei, forul legislativ al Ucrainei îşi depăşeşte atribuţiile prevăzute de Legea Fundamentală.

Totodată, prevederile art.7 din noua Lege a educaţiei sunt contrare prevederilor Legii minorităţilor naţionale din Ucraina (art.6), prin care "statul garantează tuturor minorităţilor naţionale dreptul la autonomie național-culturală: folosirea şi educaţia în limba maternă...".

Art.7 contravine, de asemenea, Legii Ucrainei privind bazele politicii lingvistice de stat. Art.20, pct.2, a statuat că "cetăţenilor Ucrainei li se garantează dreptul la educaţie în limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin reţeaua de grădiniţe, şcoli medii generale, extraşcolare, instituţii de stat şi comunale pentru învăţământul tehnico-profesional şi superior cu limba de predare ucraineană sau cu alte limbi de predare...". Acest articol este în răspăr şi cu pct.8 al art. 20 al legii respective, prin care "în instituţiile de stat şi comunale cu predare în limbile regionale disciplinele vor fi predate în limbile regionale (cu excepţia limbii şi literaturii ucrainene, a căror predare se va efectua în limba ucraineană)".

Câtă vreme nu se respectă primatul tratatelor internaţionale asupra legislaţiei interne prevăzut prin art.19, alin.2 din Legea Ucrainei privind tratatele internaţionale, prevederile art.7 contravin obligaţiilor şi angajamentelor internaţionale ale Ucrainei. Restrângerea educaţiei minorităţilor naţionale doar la ciclul primar este contrară prevederilor art.13 din Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina (din 1997) prin care Părţile recunosc că „persoanele sus-menţionate au dreptul să fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de şcoli şi instituţii de stat pentru învăţământ şi specializare, situate ţinând seama de răspândirea geografică a minorităţilor respective".

La fel, prin Declaraţia privind principiile de cooperare între Republica Ungară şi R.S.S. Ucraineană privind asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale din 1991 (art.10), încorporată în Tratatul privind bazele bunei vecinătăţi şi cooperării între Ucraina şi Republica Ungară, „Părţile sunt de acord să asigure minorităţilor naţionale condiţiile necesare pentru învăţarea limbii materne sau să studieze în limba maternă la toate nivelurile de învăţământ". Faţă de prevederile art.24, alin.2, coroborate cu art.9, alin.1 din Constituţia Ucrainei, aceste obligaţii ale Ucrainei sunt aplicabile şi pentru celelalte minorităţi naţionale.

Art.7 din noua Lege a educaţiei contrazice prevederile art.14, pct.2 din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, precum şi prevederile Raportului explicativ la această Convenţie. Conform pct.75 din Raportul explicativ la Convenţie, în cazul comunităţii româneşti există o cerere suficientă pentru învăţământ în limba maternă. În acest sens recent s-au pronunţat atât consiliile raionale Noua Suliţă, Herţa şi Hliboca ale regiunii Cernăuţi, cât și majoritatea absolută a colectivelor de profesori, învăţători şi părinţi din localităţile compact locuite de etnicii români.

Art.7 introduce elementul de discriminare, pe de o parte, între minorităţile naţionale şi naţiunea titulară, iar pe de altă parte, între minorităţile naţionale şi popoarele băştinaşe, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.24 din Constituţie. Totodată, trecerea după şcoala primară la o altă limbă de predare este contraindicată şi din punctul de vedere al normelor pedagogice, stagnând dezvoltarea firească a copilului. Atragem atenţia că noi, românii din Ucraina, suntem populaţie autohtonă pe pământurile pe care le locuim din vechime.

Art.7 din noua Lege a educaţiei se află în contradicţie flagrantă cu litera şi spiritul Convenţiei UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul educaţiei, întrucât are ca obiect suprimarea egalităţii de tratament în ce priveşte educaţia pentru minorităţile naţionale în limba maternă.

Art.7 contravine şi prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată de Ucraina. În speţă, art.3, pct.1 din Convenţie statuează că „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de ...autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala". În egală măsură, statele se obligă să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea (art.7, alin.1), şi sunt de acord ca educaţia copilului să se facă în spiritul respectului faţă de limba, identitatea şi valorile naţionale ale acestuia (art.29, lit.c)

Conform prevederilor art.19, alin.1 din Legea Ucrainei a tratatelor internaţionale, prin care „tratatele Ucrainei intrate în vigoare, pentru care Rada Supremă şi-a dat consimţământul, sunt parte integrantă a dreptului intern şi sunt aplicate în modul stabilit pentru normele de drept intern", obligaţiile sus-menţionate, asumate de Ucraina prin acorduri aferente, sunt obligatorii pe întreg teritoriul ţării.

Excelenţa Voastră,

Având în vedere cele relatate mai sus, vă rugăm respectuos să interveniţi de urgenţă pe lângă Preşedintele Ucrainei, în calitatea sa de garant al Constituţiei, în vederea sesizării Curţii Constituţionale a Ucrainei pentru conformitatea art.7 din Legea educaţiei normelor constituţionale, în speţă art.8, alin.3, 22, alin.3, 24, alin.3 şi 53, alin.5.

Cu deosebită consideraţie,

Memoriul este semnat de organizatiile si asociatiile romanesti cele mai importante din Ucraina.

Situația devine extrem de complicată pentru Ucraina după adoptarea legii educației, prin tensionarea relațiilor exact cu statele vecine, care au interes și au promovat problema ucraineană la nivel european și care au susținut constant integritatea teritorială și independența Ucrainei. Ministrul de externe ucrainian, Pavlo Klimkin merge la Budapesta - dar nu e sigur că se va întâlni omologul său maghiar, care anunța că refuză această întâlnire. La finalul săptămânii urmează să vină la București.

Rada Supremă evaluează deja elementele și posibilitățile de revizuire, înregistrând presiunea și nemulțumirile generate care aduc mai multe costuri Kievului decât beneficii și exact de la cei care-l susțineau în fața presiunilor ruse.

 

Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.