Mircea Druc: Podul de sânge și mass-media (lll)

Email Imprimare PDF

13_mircea_drucCu toată adversitatea separatiștilor, am convocat o şedinţă itinerantă pe malul stâng al Nistrului, la Dubăsari. Am mers acolo cu ştiri bune pentru conducătorii de întreprinderi. Obţinusem la Moscova, cu mare greu, permisiunea de a cumpăra pe valută, de la un producător italian, o linie de îmbuteliere performantă. Era destinată fabricii „Buchetul Moldovei" din Dubăsari. Mai aveam cu ce să-i bucurăm și pe cei din industria materialelor de construcţii: două linii tehnologice noi, de fabricaţie sovietică, scrie fostul Prim ministru al R. Moldova, Mircea Druc, într-o aparație editorială preluată în premieră de Romanian Global News.

"Amazoane în dresuri"

Ne aflam în plină şedinţă, în sala de festivităţi a Comitetului executiv orăşenesc. Brusc, dă buzna Natalia Iosifovna Pojidaeva. O activistă din partea locului a STK (Sovietul colectivelor de muncă). Îmi întinde demonstrativ o listă cu revendicările rusofonilor din Dubăsari. După care mă întreabă provocator: "Care-i atitudinea Chișinăului față de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană?". "Nimeni nu recunoaște autoproclamata republică." "Dacă-i așa, atunci nici noi nu te recunoaștem!".

Știind că are în sală și afară susținători, cetățeanca s-a ambalat într-o isterie teatralizată. Plăcerea activistei era să-l insulte pe Druc și pe membrii guvernului care îl însoțeau. Convocase în piaţă un miting. Imediat, la îndemnul ei, mulţimea de alogeni, unii aghesmuiţi, au dat jos tricolorul de pe clădirea Sovietului raional. Au arborat în loc drapelul vechi, al RSSM, care, peste câteva minute a și fost înlocuit cu drapelul URSS. La spectacolul programat din timp, participa și un coleg de parlament, Victor Diukarev, deputat de Dubăsari. La propunerea Natașei, "reprezentații norodului" l-au votat, în "numele revoluției", drept noul Prim-secretar al Comitetului raional al PCM, în locul unui moldovean. Nu știu cu ce s-a terminat. Din câte îmi amintesc, rusul Diukarev nu era nici măcar membru al PCUS.

Pentru a avea idee cu cine ne confruntam, prezint în continuare extrase din „Hotărârea Procuraturii URSS din 25 iunie 1991 vizând probele din dosarul penal nr. 18-8359/90":

„Martora Pojidaeva N.I. a declarat că în ultimul timp a luat cuvântul de nenumărate ori la mitingurile din piaţă, considerând că drepturile populaţiei rusofone sunt prejudiciate de către conducerea şi guvernul RSSM, prin legile care le adoptă. Astfel, la 17 septembrie 1990, în piaţa din faţa Comitetului executiv raional a avut loc un miting nesancţionat cu ocazia venirii la Dubăsari a Prim-ministrului Druc M. G. La acest miting, împreună cu alţi cetăţeni, a scos drapelul de stat al RSSM de pe edificiul Comitetului raional şi a arborat în loc drapelul de stat al URSS. În legătură cu participarea activă la mitinguri, a fost chemată de repetate ori la procuratură şi anchetată. Aceste fapte sunt interpretate drept persecutarea populaţiei rusofone de către procuratura RSSM.

La 1 noiembrie 1990, aproximativ pe la orele 15, martora se afla în piaţă, lângă Comitetul orăşenesc, unde avea loc întâlnirea cu voluntarii din Dubăsari şi Râbniţa, care se întorceau din raioanele de sud ale republicii. Cu această ocazie s-a desfăşurat un miting spontan, la care voluntarii şi-au împărtăşit impresiile legate de dificultăţile înfruntate în perioada desfăşurării alegerilor în Sovietul Suprem al Republicii Găgăuze. Mitingul era condus de Krijanovski. Participanţii făceau diverse propuneri, cerând inclusiv sistarea activităţii judecătoriei și Comitetului executiv raional, deoarece nu servesc interesele populaţiei oraşului. Rezoluția a fost citită şi pusă la vot de către Krijanovski. S-a decis de asemenea, ca în dimineaţa următoare lumea să se adune în piaţă pentru a îndeplini rezoluţia mitingului. La 2 noiembrie 1990, aproximativ pe la orele 09.00, în piaţa din faţa Comitetului orăşenesc s-au adunat oamenii şi au pornit către clădirea procuraturii.

Pojidaeva şi câţiva cetăţeni, pe care nu-i cunoştea, au pătruns în clădire, au intrat în cabinetul procurorului Breazu, şi, după ce au dat citire rezoluţiei mitingului, i-au propus ca el şi ceilalți lucrători ai procuraturii raionale să părăsească locurile de muncă. După ce au ieşit cu toţii, uşile procuraturii au fost încuiate, sigilate cu un petic de hârtie, pe care ea şi-a pus semnătura. Cheia a luat-o unul din tinerii care o însoţeau".

Peste ani, Smirnov avea s-o decoreze pe Natașa Pojidaeva („Passionaria de Dubăsari") cu cel mai înalt ordin al statului nerecunoscut de nimeni. De fapt, "actele de eroism" ale Natașei Pojidaeva erau niște manifestări "revoluționare" specifice. Niște efecte pato-psihologice ale invaziei matrimoniale sovietice. Unele femei, aduse din fundăturile Imperiului, își etalau adeseori "spiritul de revoltă" nativ. E vorba de marile figuri ale "societății civile" din stânga Nistrului - Galina Andreeva, Svetlana Migulea, de toate „amazoanele în dresuri din detaşamentul lui Igor Smirnov". Așa le-a botezat regretatul Constantin Kiroșko, un foarte tânăr și talentat jurnalist rus de la ziarul "Молодежь Молдавии". Actele lor de eroism erau niște manifestări tipice sau chiar felul de a fi a multor „specialiste", aduse de „eliberatorii sovietici" în Basarabia și nordul Bucovinei.

Care pe care?

De la Dubăsari mă întorceam amărât, în "Tatra" aceea veche, pe care Prim vice prim-ministrul Andrei Sangheli o cedase Primului ministru Mircea Druc, ca să preia o "Volgă" nou-nouță, prestigioasă, neagră. Tot drumul am întreținut un dialog-monolog mental:

"Astăzi, guvernul Druc a organizat la Dubăsari o ședință itinerantă. La ce ne așteptam? Și ce a ieșit? De fapt, ce se întâmplă? Atât comportarea lor, cât și răspunsul tău la întrebarea amazoanei, reflectă o situație reală. NOI, căutăm cu înfrigurare o cale proprie. EI, opun o rezistență acerbă față de orice proiect de reformă. NOI, venim cu tricolorul. EI, arborează un drapel cu imaginea monumentului lui Suvorov. Niște deputați ai RSS Moldova (Volkova, Rîleakov, Smirnov), sunt acuzați de grave "acțiuni anticonstituționale". Procuratura le-a deschis dosar penal. Dumitru Postovan, Procurorul Republicii, cere arestarea lor. Dar Sovietul orășenesc Tiraspol nu-i de acord.

Recent, l-ai însoțit pe Mircea Snegur la Kremlin. Ce v-a zis Mihail Sergheevici? "Suntem în favoarea menținerii integrității republicii în componența Uniunii Statelor Suverane". Dar cei de la Tiraspol nici gând să se liniștească. Mass-media Centrului a pornit un război informațional-psihologic total. Calomniază și atacă Președintele, Premierul, Frontul Popular și pe toți intelectualii basarabeni, că-s niște "români unioniști și fasciști". Separatiștii adoptă rezoluții pe bandă rulantă: "Oamenii muncii susțin RSSMN"; "Nu Armată Națională!"; "Armata URSS să rămână pe teritoriul RSSMN!"; "Susținem Republica Găgăuză !".

De fapt, care-i problema? Cine sunt EI și cine suntem NOI? Dacă Chișinăul nu admite separarea de RSS Moldova a raioanelor din stânga Nistrului, nici Tiraspolul nu admite separarea de URSS a raioanelor din dreapta Nistrului. NOI combatem acțiunile separatiste. Așteptăm prăbușirea Imperiului, ca să ne vedem Basarabia reunită cu Patria-mamă. Însă, în viziunea lor, tu, Mircea Druc, ești separatist, iar Igor Smirnov e antiseparatist. Motivația lor supremă o constituie păstrarea, cu orice preț, a integrității Imperiul sovietic. Altfel nu vor avea garantate în continuare privilegiile de care elita imperială, "eliberatorii" noștri și descendenții acestora, au beneficiat până în prezent. Druc, să nu-ți faci iluzii! EI, gâștele colhoznice și NOI, gâștele sălbatice, ne vom acuza reciproc și vom merge până în pânzele albe. Problema e simplă, clasică: - Кто кого? (Care pe care?)".

La Moscova, forţele revanşarde protestau în fața reprezentanţei RSS Moldova. Un grup de inițiativă înmâna o petiţie semnată de membri ai unor formaţiuni apărute pe val: Comitetul Naţional Rus, Frontul Popular Patriotic, Uniunea „Renaşterea creştină", Fundaţia iniţiativelor sociale, Societatea culturală – Argument. Cei rămași în stradă afișau pancarte și vociferau strident:

• Respingem politica Snegur – Druc!

• Încetaţi hărţuiala ruşilor în Moldova!

• Jos mâinile de pe Republica Nistreană!

• Jos mâinile de pe Republica Găgăuză!

• Cerem publicarea pactului Elţîn – Snegur!

• Vom apăra drepturile slavilor pe pământul lor străvechi!

• Jos naţionalismul şi separatismul moldovenesc!

• Libertate lui Dobrov şi Stomatov, eroicii apărători ai dreptăţii!

• Ruşine!

V.Valovski, Secretarul reprezentanţei, încerca să le explice: lozincile sunt incorecte, jignitoare. Nimeni nu-i hăituieşte pe ruşi, guvernul nu duce o politică naţională discriminatorie. La Chişinău ne confruntăm cu aceleaşi greutăţi ca pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice.

Mie, desigur, îmi făcea mai mare plăcere să primesc la guvern telegrame de la altă categorie de ruşi. De exemplu: „Mult stimate Mircea Gheorghevici! În acest moment dificil pentru Moldova, ne exprimăm deplina susţinere şi solidaritate. Avem încredere în dumneavoastră şi sperăm că guvernul pe care îl conduceţi va depăşi multitudinea barierelor puse în calea poporului Moldovei către o viaţă umană normală. Ştim că din necunoaştere sau interes, nu toţi locuitorii Moldovei gândesc la fel. Dar de partea dumneavoastră este dreptatea şi adevărul vieţii. Dreptatea ţine de firescul uman şi oricum învinge. Vă dorim sănătate, putere de rezistenţă şi credinţă nestrămutată în cauza noastră justă. Familia Şeveliov"

La Chișinău, pentru mine, ca Șef al guvernului, situația era la fel de încurcată. Legislativul ne tot bombarda cu rezoluții privind situația social-politică. Mircea Ivanovici o ținea morțiș: "Să nu-mi ieși din cuvânt!". La TV prezentau vocea poporului "agrariat". Parcă văd și acum: o colhoznică dezlănțuită în fața camerei de luat vederi. Într-un grai moldovenesc deșănțat își exprimă teatral indignarea: "Cine-i Druc aista!? Cu mânuțele mele l-aș strânge de gât. De ce nu-i dă pace Președintelui nostru să ne conducă așa cum știe el!?"

Deputații comuniști și agrarieni, niște complici ai "directorilor roșii" din Pridnestrovie și ai celor care organizau demonstranții în fața Reprezentanței de la Moscova, mă somau fariseic: "Druc, ești prim ministru, fă ceva! Ia măsuri! Stabilizează urgent situația social-politică!".

În cadrul executivului, eram flancat de Andrei Sangheli și Constantin Oboroc, doi Prim vice prim miniștri. Unul lider al clanului agrarian, altul omul clanului Snegur, ambii ostili prin definiție. Oboroc, până mai ieri, nu pierdea ocazia să mă denigreze public. O fi având sărmanul motivele sale, de nu-mi poate ierta păcatele nici cu trecerea anilor... Din ianuarie 91, ministrul de fânațe, înainte de începerea ședințelor de guvern, făcea crize: "Nu mai pot, așa nu se lucrează, gata, îmi dau demisia!". Un consilier m-a întrebat: "Ce are domnul ministru, l-am auzit de câteva zicând: "Ar trebui ca Druc să demisioneze!" Cum de a ajuns acesta în guvern!?" "Eu am susținut cel mai tare candidatura lui Valeriu Muravschi. Din mare respect față de Vasile Șoimaru, deputatul care l-a propus. Cred că a devenit confidentul lui Snegur și acesta îi sucește coada..."

Pe verticală și orizontală mă obstrucționau o mulțime de aparatcici de toate culorile, majoritatea niște nostalgici. Le era dor de tot ce a fost pe timpul lui Brejnev și Bodiul, până la perestroika lui Gorbaciov. Zilnic, deputații Interfrontului și agrarienii vociferau pretenții cam de genul acesta: "Vine iarna! La ferma de vite mari cornute din satul Recea/Râșcani sunt sparte geamurile. Știe Druc că scade mulsoarea, vacile nu dau lapte dacă-i curent rece?... Ce caută în Italia, cu ce se ocupă acest Druc!? În capitală, a dispărut varza murată din magazinele alimentare!?"

Uneori, la Parlament, în pauze, se apropia de mine deputatul Andrei Baștovoi. Încerca să mă "„consoleze" și avea plăcerea să facem schimb de opinii: "Crezi, nene, că era mai bine să fi rămas în funcție Pascari?

"Desigur, Andrei, căci Moscova ni l-a trimis special ca să pună lucrurile la punct. Dar cel mai bine ar fi fost, dacă alegeam tot un aparatcic de al lor - Petru Lucinschi, Andrei Sangheli, Igor Smirnov... Sau oarecare altă gâscă colhoznică. Nu ții minte, "amicii FPM" - Vasile Nedelciuc, Ion Țurcanu, Anatol Țăranu și mulți alții insistau să-l punem premier pe Lucinschi... De fapt, n-are importanță pe cine am fi ales: ne aflăm în plină criză de sistem, generalizată și iremediabilă... Șandramaua imperială pârâie din toate încheieturile iar EI mă întreabă demagogic: de ce stagnează economia republicii? Dar unde astăzi, în Uniunea Sovietică, duduie economia? Andrei, alegerile locale au fost un sondaj real. EI, au obținut cele mai multe voturi. Incontestabil, este meritul lui Piotr Lucinschi și Grigore Eremei. Acum, EI dețin majoritatea în parlament..."

"Te înțeleg, nene. Ți-ar fi plăcut să-l vezi pe Lucinschi cum rezolvă problemele economice și sociale, dar mai ales cum face ordine la Tiraspol și Comrat. Acum, na! "Directorii roșii" și generalii industriei, agrarienii și veteranii KGB-ului te hărțuiesc pe mata, un "acolit" al FPM".

"Andrei, era mai comod să fi rămas doar parlamentar. Să conduc liniștit, ca Vasile Nedelciuc, Comisia pentru relații externe, că așa m-ați ales la început. Ne-am fi consolidat în Parlament. Am fi asigurat cadrul juridic al Marii Schimbări, după modelul balticilor. Atunci NOI, nu EI, am fi cerut un miracol economic. Am fi reclamat bunăstarea, pe care o așteaptă colectivele de oamenii ai muncii de la orașe și sate, de pe malul stâng și malul drept al Nistrului... Și ceream bunăstarea de la comuniști, că aceasta e vocația lor - să fericească masele, nu de la un prim ministru frontist. NOI am fi chemat miniștrii lor la raport, la comisiile parlamentare, cu interpelări. Și, peste un timp am fi venit la guvernare, știind ce avem de făcut. Dar voi, cei de la FPM, nu m-ați ascultat. Și nici eu n-am avut tăria de caracter, am acceptat această funcție de kamikadze. Așa-mi trebuie... ".

Un document, descoperit după puciul din august 1991 în arhiva lui Anatolii Lukianov, ne prezintă situația din RSS Moldova prin prisma lui Smirnov și Maracuța, care ne-au turnat tot timpul la Centru:

"La începutul anului 1990, a devenit evidentă formarea în RSS Moldova a unui regim naționalist, care tinde să schimbe orânduirea de stat și să desprindă republica de URSS. Drept confirmare concretă servesc următorii pași practici întreprinși de organele supreme ale puterii de stat și conducerii RSSM.

1. Refuzul de a participa la elaborarea Tratatului Unional și organizarea referendumului URSS la 17 martie 1991.

2. Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova din 23 iunie "Cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, precum și a consecințelor acestuia asupra Basarabiei și Bucovinei de Nord". Hotărârea afirmă fără echivoc că proclamarea, la 2 august 1940, a RSSM este ilegală.

3. Liderii naționaliști ai FPM au acaparat posturile cheie în conducerea republicii și au întreprins acțiuni de anvergură în scopul preluării aparatului de stat și transformării structurilor sale în suport pentru propriul curs politic. E vorba de crearea unui guvern în esență mono-național în frunte cu Mircea Druc, un protejat al FPM. O atenție aparte a fost acordată organelor de asigurare a ordinii legale, deoarece esența dictatorială a regimului cerea ca aceste organe să devină instrumentul principal pentru înăbușirea oricărei "eterodoxii" și a protestelor contra politicii forțelor naționaliste și a îngrădirii drepturilor și libertății cetățenilor pe criterii naționale.

4. Hotărârea guvernului RSSM nr. 407 a obligat conducerea MAI și structurile sale teritoriale de pe malul drept al Nistrului să se implice direct în constituirea detașamentelor de luptă anticonstituționale ale voluntarilor, în coordonarea activității acestora în timpul campaniei în raioanele găgăuze și cele din stânga Nistrului. În scopul conducerii detașamentelor de voluntari a fost utilizat sistemul de comunicații a MAI RSSM. S-a efectuat reorganizarea sistemului MAI RSSM, au fost lichidate organele miliției sovietice și create formațiuni polițienești..."

În timpul puciului de la Moscova, organele abilitate ale Republicii Moldova au arestat unii lideri de la Tiraspol și Comrat, care au susținut deschis puciștii. Era o acțiune analogică cu cea a Moscovei, care arestase inițiatorii loviturii de stat. Însă, când moldovenii l-au capturat pe Igor Smirnov la Kiev și l-au adus la Chișinău, jurnaliștii ruși și ucraineni au prezentat acțiunea guvernului Republicii Moldova ca „o tentativă de anihilare a fruntașilor minorităților naționale".

Mass media de la Moscova și Kiev anihila orice efort al Chișinăului de aplanare a conflictelor. Evenimentele din Moldova Sovietică erau prezentate opiniei publice în exclusivitate drept "conflicte interetnice" sau "confruntare între Chișinău și Tiraspol, două părți egale". Mă întrebam atunci: cine și cum a creat un lobby "pro Tiraspol și Comrat" atât de puternic printre politicienii și elitele de la Moscova și Kiev? Încercam și NOI să ne facem relații, însă nu reușeam. În presa de limbă rusă existau, totuși, multe persoane oneste, care promovau, în mod obiectiv, și un "adevăr al moldovenilor". Pe acești oameni de bună credință, îi citez cu gratitudine, ori de câte ori am ocazia.

Va urma

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Parteneri din Basarabia

Newsletter



Facebook

RSS Syndicator

Banner

Cele mai citite ştiri


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.