Alianța Familiilor din România: IN LANTURI - 100 DE ANI DE COMUNISM

Email Imprimare PDF

14_alianta_familiilor_r
E greu de exprimat in cuvinte importanta libertatii politice, dar e cert ca e cea mai importanta dintre libertati. Fara ea, toate celelalte ar fi niste iluzii, doleante, si nu ar putea exista. Unde libertatea politica lipseste, lipsesc toate celelalte, se arată într-o analiză a Alianței Familiilor din România, preluată de Romanian Global News.

Fara libertate politica nu exista pluralism politic, libertatea presei ori a mass mediei, sindicate libere, un sistem educativ liber, universitati libere, autonome ori private, intelectuali ori ganditori care pot cugeta si scrie liber, libertatea de a protesta, de a demonstra, de a face marsuri, de a ne opune statului. Libertatea religioasa. Libertatea de a vorbi si scrie liber. De a critica statul si autoritatile. De a candida la functii publice si de a fi ales. Ar lipsi mobilitatea sociala si profesionala, libertatea de a alege o profesie ori ocupatie si de a le practica. Dreptul de a face greva. Alegeri libere. Dreptul la a detine proprietate privata, de a cumpara si vinde pe piata libera. Dreptul la o societate libera, transparenta, la un stat de drept. Fara inchisori politice ori o politie secreta politica. Fara indoctrinare intr-o ideologie de stat. Fara confiscarea proprietatii private. Fara ca vecinii sa se spioneze unii pe altii. Fara lagare de munca fortata si neplatita. Fara ca statul sa interzica practicarea religiei ori sa intemniteze preotii si pastorii. Practic, lista libertatilor care lipsesc intr-o societate lipsita de libertate politica e interminabila.

Acesta este comunismul, in definitia lui cea mai simpla - un sistem politic lipsit de libertate politica care functioneaza sub egida unei religii de stat: comunismul si ateismul. Libertatea politica e esafodul pe care societatea civila e cladita. Unde ea lipseste, toate libertatile lipsesc. Asa a fost acum 100 de ani cind comunismul a aparut pentru prima data pe scena istoriei, si asa este astazi. Este cel mai diabolic sistem politic cunoscut istoriei ori conceput de mintea omului. Ironic, istoria a harazit ca ideile comuniste sa se infiripe in mintile occidentalilor dar sa fie aplicate rusilor si est europenilor.

Romania a avut parte de comunism timp de 45 de ani, echivalentul a doua generatii de oameni, ani in care libertatea politica a fost absenta, la fel ca toate libertatile enuntate mai sus. Romania nu a ales comunismul. El i-a fost impus din afara, asa cum a fost impus intregii Europe de Est, de la Marea Nordului pina la Marea Adriatica. Romania nu a inventat comunismul ori teroarea politica. Nici nu le-a importat. I-au fost impus din afara de factorii geopolitici bine cunoscuti: o Uniune Sovietica in expansiune si in cautarea securitatii nationale, si un Occident neinteresat de soarta est europenilor.

Luna trecuta s-au implinit 100 de ani de la instaurarea primului guvern comunist cunosctut lumii, in Rusia tzarista. In acest an am urmarit ideaproape comentariile si publicistica occidentala fiind curiosi sa vedem ce se publica si ce gandesc occidentalii despre comunism. Am urmarit in mod special publicistica si comentariile britanice si americane cit si recenziile multor cartile care au fost publicate anul acesta despre comunism. Comentariul de astazi e devotat, deci, unui scurt tur de orizont asupra subiectului. Incepem cu perspectivele frivole si incheiem cu cele serioase.

Feminism, sexulitate si emanciparea femeilor

Printre multele perspective frivole privind Rusia Sovietica, si intr-o masura mai mica Europa de Est, am dat peste carti si comentarii privind sexualitatea, feminismul si presupusa emancipare a femilor sub comunism. In marea lor majoritate autoarele acestor articole si carti au elogiat si romantizat comunismul si sistemul sovietic ca sisteme politice care, presupun ele, au dus la emanciparea femeilor, atiti social cit si sexual. E de la sine de inteles ca nici una din autoare nu a trait sub comunism. In august, de exemplu, The Atlantic a publicat un articol intitulat How Women Lived Under Soviet Rule ("Cum au trait femeile sub sistemul sovietic"). Subiectul lui principal a fost Svetlana Alexievich, scriitoare din Bielorusia, care in 2015 a primit Premiul Nobel pentru literatura. Incepind din anii 70 Alexievich a scris despre viata femeilor in Uniunea Sovietic. Nascut in 1948 in Bielorusia din parinti ucrainieni, a crescut auzind in casa si in satul in care traia povesti despre razboiul impotriva nazismului si mai ales despre femeile sovietice care au luptat impotriva lui Hitler. In anii 70 si 80, Alexievich a luat interviuri la sute de femei (aproximativ 500) care au participat la razoi. Deasemenea, a primit in posta o multime de alte marturii din partea multor femei care si ele au luptat pe front. In timp, interviurile si corespondenta au devenit carti, prima fiind publicata in 1988 in anii de perestroika a lui Gorbacev.

Aproximativ 1 milion de femei au participat la razboiul impotriva lui Hitler in diferite pozitii, in fabrici de munitie, comunicatii, publicistica, spitale de campanie, propaganda, iar unele chiar pe front. Detaliile despre vietile acestor femei sunt interesante, inclusiv relatii sexuale ilicite cu ofiterii sovietici, avorturi si chiar infanticid. In final, insa, Alexievich dezamageste feministele occidentale, inclusiv pe autoarea articolului, pentru ca ea nu se considera feminista nici un simbol al luptei pentru emanciparea femeilor in Occident ori chiar Bielorusia. Cu ani in urma, Alexievich a emigrat din Uniunea Sovietica locuind pentru o vreme in Italia, Germania, Franta si Suedia. Nu s-a putut aclimatiza vietii occidentale si s-a intors in Bielorusia unde locuieste pina azi. Alexievich atrage atentia occidentalilor si est europenilor deopotriva ca nu se poate vorbi de moartea comunismului: "communism isn't dead. It will come back in some form". ("Comunismul nu e mort. Va reveni intr-o versiune diferita")

Notam si un studiu feminist publicat in SUA mai in vara, obsedat si el cu viata sexuala a femeilor est europene sub comunism. Autoarea a luat interviuri la femei din Germania de Est si Bulgaria, ajungind la concluzia ca, cel putin pentru femei, viata lor sexuala a fost mai implinita sub comunistm decit acum, viata sub comunism fiind mai putin stresanta decit in zilele noastre.

Cartea cea mai obsedata cu sexualitatea femeilor sub comunism peste care am dat si care, in opinia noastra dovedeste obsesia crasa a scriitorilor occidentali cu sexul in general, dar mai ales cu perversiunea sexuala, e romanul publicat anul acesta de Janet Fitch, The Revolution of Marina M. In cele 816 de pagini ale cartii autoarea isi imagineaza viata fiicei unui aristocrat rus care devine comunista si participa activ in Revolutia Bolsevica. Marina este o rebela si pare a avea mai mult in comun, privind caracterul si valorile, cu o tanara din Stockholm din 2017 decit cu una din Rusia Ortodoxa a anului 1917. E putin religioasa, frumoasa, frivola, necesatorita, iar prietenii ei sunt poeti, scriitori, jurnalisti, intelectuali si, culmea pentru vremurile acelea, o bolsevica lesbiana. Paragrafele introductive ale cartii incep in California la inceputul Primului Razboi Mondial unde, culmea, Marina sa intilneste cu un ofiter din armata tzarista care ii marturiseste ca e bolsevic. La inceputul lui 1917 cei doi se reintilnesc in Petrograd unde intretin prima escapada sexuala intr-o sanie. Marina devine o revolutionara aprinsa si atit de implicata in Revolutia Bolsevica incit autoarea da impresia ca fara Marina Revolutia Bolsevika nu ar fi reusit. Marina e prezenta peste tot. Participa la revolte publice impreuna cu alte femei impotriva Tzarului Nicolae II, se cunoaste cu Kerensky, devine apropiata de Trotski, si participa la demonstratia in care Lenin si-a tinut faimoasa prelegere din Petrograd care l-a catapultat in functia de lider al Revolutiei Bolsevice. In timp, Marina isi gaseste si alti prieteni si amanti cu care intretine relatii sexuale, cautind avantaje din fiecare relatie. Iar cind tatal ei, patron a mai multor taverne din Petrograd, afla ca Marina e bolsevica si nu practica moravurile sexuale aristocrate, o dezmosteneste. La un moment dat, Marina e rapita si romanul continua pentru inca citeva sute de pagini, una mai plicticoasa ca alta. Cel putin asta e concluzia recenziei cartii, facuta pe 20 octombrie de New York Times, cu titlul One Woman's Liberation, Set Against the Russian Revolution, ("Emanciparea unei femei, in vremea revolutiei ruse"). Nu doar ca autoarea e cu capul in nori, zice autorul recenziei, dar si pierde controlul povestii ("she lacks narative control").

Pe linga aceste subiecte frivole, insa, mentionam carti cu subiecte mai putin frivole si chiar interesante, cum ar fi arhitectura sovietica. O carte deosebit de interesanta discuta contributia oamenilor de stiinta sovietici la dezvoltarea tehnologiei si armamentului sovietic in al Doilea Razboi Mondial, inclusiv bomba atomica. Contributia lor cea mai mare a fost facuta pe vremea lui Stalin care a intemnitat multi oameni de stiinta in lagarele din Siberia. Oamenii de stiinta au oferit sa-si puna cunostintele in folosul Armatei Rosii cerind, in schimb, sa fie mutati intr-un lagar cu un climat mai blind, in Crimea. Stalin a agreat si i-a mutat in Crimea. Le-a furnizat hirtie si creioane si oamenii de stiinta s-au pus pe lucru. In scurt timp au facut contributii semnificative la razboiul impotriva lui Hitler, tancuri si avioane noi, armament si amunitie, comunicatii si progres in crearea primei bombe atomice sovietice.

O carte la fel de interesanta, publicata in traducere engleza in Marea Britanie anul acesta, a fost Ivan Christyakov, The Diary of a Gulag Prison Guard ("Jurnalul unui gardian de gulag"). Christyakov a fost, vreme de un an, gardian la un lagar de munca fortata din regiunea Baikal si a tinut un jurnal al activitatilor zilnice care contine detalii inedite. Jurnalul a supravietuit comunismul si stalinismul in imprejurari misterioase, dar autorul a fost executat de Stalin in imprejurari la fel de misterioase.

Lenin - primul totalitar

Gasim salutara si utila cartea jurnalistului Victor Sebesteyn, Lenin: The Man, the Dictator, and the Master of Terror ("Lenin: omul, dictatorul si arhitectul teroarii"). New York Times a publicat o recenzie a cartii pe 19 octombrie. In cele 569 de pagini ale ei, cartea incearca sa explice personalitatea, ideile si realizarile lui Lenin dintr-o perspectiva realista. Cel putin asa ne asigura autorul recenziei, profesor la Universitatea Stanford. Cartea e una din putinele carti despre Lenin care se pretind exhaustive si care au fost publicate dupa prabusirea comunismului. Sebesteyn a avut acces la arhivele comunismului sovietic si prezinta perspective unice privind viata fondatorului totalitarismului modern. Lenin, ne informeaza Sebesteyn, nu a fost un om deosebit. In tinerete nu a dat semne de inteligenta sclipitoare, nu era interesat in politica si nu aspira sa devina un revolutionar si mai ales liderul unei revolutiei. S-a intimplat sa fie omul potrivit la locul potrivit, cu idei si o carisma potrivita pentru primarava lui 1917 in Petrograd, cind istoria l-a propulsat in pozitia pentru care a ramas cunoscut omenirii - primul totalitar, primul dictator comunist, instauratorul primului sistem ateu cunoscut istoriei. Sebesteyn intreaba ce l-a facut pe Lenin influent si poate unic? Insistenta lui ca lucrurile complexe trebuie simplificate si ca oamenilor trebuie sa li se dea formule simple pentru rezolvarea lor. Fraza leninista - "exista un singur adevar: ce ma avantajaza pe mine si dezavantajaza pe dusmanul meu"- a devenit principiul de functionare a propagandei sovietice.

Sebesteyn propune ca toata ideologia si activitate leninista pot fi reduse la cele doua faimoase cuvinte rostite de Lenin: Kto kovo: "cine pe cine"? Adica, cine bate pe cine? Trotski si Stalin au imprumutat fraza care le-a fost si lor calauza in relatiile cu adversarii politici. "Lenin a dorit binele, zice Sebesteyn, dar a creat raul". A demolat nu doar sistemul tzarist ci o civilizarie multiseculara. A abolit liberul schimb intre persoane, proprietatea privata si agricultura privata. A fost un propovaduitor al urii de clasa, al urii impotriva dusmanilor comunismului, in speta a clasei de mijoc si a burgheziei, pe care le-a eliminat peste noapte prin teroare. Lenin a creat primul sistem politic bazat, eminamente, pe ura - ura de clasa. Din acest punct de vedere Sebsteyn trebuie apreciat pentru ca, spre deosebire de multi istorici occidentali, nu romantizeaza comunismul nici sovietismul. Nu exista "marxisti" ori "comunisti" buni, zice el, dovada fiind evidenta. Incepind cu Lenin, toti liderii comunisti care s-au succedat dupa el, fie in Uniunea Sovietica fie in restul lumii, au fost dictatori motivati de ura de clasa, de dorinta de a lichida pe cei care gandeau diferit ori prezentau un pericol pentru politica ori ideologia comunista.

Lenin s-a coborit in mormint cu sange pe miine. In cei 7 ani de dictatura, a pus bazele sistemului de teroare politic sovietic, a sistemului de teroare a unui singur om ("one-man tyrrany"). A abolit libertatea politica, a presei, sindicatele libere, alegerile libere si a instaurat politia politica. Politia tzarista, Okhrana, a fost inlocuita, la doar citeva saptamini dupa revolutia bolsevica, de Cheka, care sub Stalin a devenit NKVD, iar apoi KGB. Cind, in 1921, marinari sovietici s-au revoltat la Kronstadt, cerind hrana si alegeri libere, Lenin a exclamat: "fara mila". A detasat acolo pe Trotski cu 20.000 de soldati sovietici care in timp scurt au masacrat pe toti nemultumitii. A fost prima faza a "marii teroari comuniste" sovietice, pe care, insa, Stalin a perfectionat-o si intensificat-o. Conform lui Sebesteyn, Stalin a impus de 10 ori mai multa teroare politica decit invatatorul lui, Lenin. Dupa Kronstadt, comunistii sovietii si-au pierdut orice iluzie ca Lenin va tolera opozitia. La scurt timp dupa Kronstadt au urmat lagarele de munca fortata, si interzicerea dizidentei in sanul partidul comunist si a alegerilor libere. Sebesteyn accentueaza ca nu Stalin ci Lenin a inventat instrumentele de teroare comunista. In final, insa, cea mai mare realizare a lui Lenin, zice Sebesteyn, a fost "the invention of a secular religion - communism" ("inventia unei religii seculare - comunismul"). O inventie, care, adauga el, a fost perpetuata si perfectionata de fiecare tiran al comunismului, in asa fel, ca in timp ce "Lenin e mort, leninismul traieste" ("Lenin is dead; Leninism lives") [Recenzia cartii lui Sebesteyn poate fi citita aici: https://www.nytimes.com/2017/10/19/books/review/victor-sebestyen-lenin-biography.html?rref=collection%2Fsectioncollection%2Fbooks&action=click&contentCollection=books®ion=rank&module=package&version=highlights&contentPlacement=2&pgtype=sectionfront]

Stalin - asteptindu-l pe Hitler (1929-1941)

Este posibil ca cea mai vasta carte scrisa pina azi despre Stalin e aceea a lui Stephen Kotkin, Profesor de Studii Sovietice la Universitatea Princeton. Kotkin a scris o trilogie despre Stalin, din care pina acum au fost publicate primele doua volume. Primul volum prezinta viata si realizarile politice ale lui Stalin pina in 1928, iar al doilea, publicat anul acesta, perioada stalinista dintre 1929 si 1941. Volumul incepe cu decizia stalinista din 1929 de a colectiviza agricultura sovietica si se incheie la 21 iunie 1941 cind Hitler a atacat Uniunea Sovietica. Al doilea volum are 1.154 de pagini, fiecare pagina cuprinzind 4 zile din viata celui mai mare tiran cunoscut istoriei. O recenzie a cartii lui Kotkin a fost publicata pe 10 octombrie tot de New York Times si a fost scrisa de Mark Atwood Lawrence, Profesor de Istorie la Universitatea Statului Texas din Austin. Cartea nu e usor de citit si chiar autorul recenziei se indoieste ca va fi vanduta in cantitati mari. Ia rabdare sa o citesti, dar Lawrence e capabil sa puncteze pentru cititori citeva aspecte esentiale din viata si caracterul lui Stalin. A fost Stalin un ideolog, ori un oportunist, un om crud, un "om de fier", o creatura a sistemului sovietic, intruchiparea "omului sovietic" despre care scria Lenin, un om lipsit de scrupule care si-a abuzat sotia facind-o sa se sinucida? Kotkin crede ca Stalin a fost toate acestea. Crud peste masura si pentru ca nu s-a dus la inmormintarea mamei lui.

Trasatura dominanta a personalitatii lui Stalin si a preocuparilor lui, afirma Kotkin, a fost determinarea lui sa transforme Uniunea Sovietica intr-o tara autentic comunista capabila sa stea pe picioarele ei intr-o lume dominata politic si militar de Imperiul Britanic, Japonia imperialista, Germania nazista, si o America in ascensiune economica dar mai ales militara. A invatat de la aceste tari ca succesul statului modern consista in productia in masa, consumul in masa, o cultura de masa, si o politica de masa. Pentru el, Uniunea Sovietica se confrunta cu doua alternative inacceptabile: fie o stare de subdezvoltare perpetua, fie una de subordonare fata de marile puteri si a capitalului lor. Stalin a vazut o singura cale pentru a iesi din impas: dezvoltarea Uniunii Sovietice. Ceea ce era posibil pentru ca Uniunea Sovietica detinea o populatie vasta, resurse naturale imense, un teritoriu vast si o ideologie comunista care putea uni si directiona, prin intermediul propagandei, toate segmentele polulatiei in aceasi directie - transformarea Uniunii Sovietice in putere mondiala.

Pentru atingerea obiectivului Stalin a actionat la nivele multiple. La nivel ideologic a impus o versiune stricta si intoleranta a comunismului, fara a permite disensiuni in interiorul partidului comunist. A persecutat Biserica, a lansat programe de ateizare a tinerilor si copiilor, si de indoctrinare a maselor in comunism. A eliminat opozitia politica si ideologica. A ucis pe liderii Revolutiei Bolsevice ramasi in viata dupa moartea lui Lenin, iar pe cei care au reusit sa scape peste granita, i-a urmatir acolo si i-a executat in circumstante misterioase. Cazul cel mai celebru a fost Leon Trotsky ucis in imprejurari misterioase in Mexico City in 1940. Stalin a instaurat teroarea politica, arestind peste noate si executind milioane de comunisti suspectati de lipsa de loialitate. A inventat termenul "dusman al statului", etichetind suspectii ca "dusmani ai statului" si i-a executat. A impus paragrafe ciudate in Codul Penal Sovietic care au facilitat arestarea si executarea a milioane de oameni pe motive politice. A inventat tribunalele revolutionare care aveau ca obiectiv principal lichidarea opozitiei politice si a inamicilor statului sovietic. Tribunalele revolutionare impuneau "justitia revolutionara", adica executarea prompta a "inamicilor statului". In doar doi ani, 1936-1937, aproximative 1,6 milioane de membrii de partid, functionari de stat, ofiteri, militari, si agenti ai politiei politice au fost executati.

In agricultura, Stalin a aplicat lupta de clasa, eliminind taranii instariti, adica chiaburii (kulak), care hraneau milioanele de cetateni ai Imperiului Tzarist si ai Uniunii Sovietice. A colectivizat agricultura, a confiscat terenurile, animalele, si a abolit proprietatea privata. A ucis ori a fortat taranii instariti (chiaburii) sa colonizeze Siberia, ucigind in acest mod 5 milioane de chiaburi, asa cum a facut comunismul si in Romania anilor 40 si 50. Rezultatul colectivizarii fortate a fost foametea din anii 30 care a dus la moartea a intre 5 si 7 milioane de oameni, majoritatea dintre ei ucrainieni.

In industrie, Stalin a dus aceasi politica. A aplicat ura de clasa lichidind burghezia si construind un complex industrial enorm din Ucraina pina la Vladivostok. Dar cu toate acestea, in 1939 cind a izbucnit al Doilea Razboi Mondial, Uniunea Sovietica inca era in urma marilor puteri. Stalin, zice Kotkin, a realizat asta devenind un pragmatist peste noapte. In Vest se confrunta cu o Germanie Nazista care isi avea ochii atintiti asupra Rusiei, iar in Est cu o Japonie suprapopulata care deja invadase Korea si Manchuria in cautare de resurse naturale. Armata Rosie era prost inzestrata si incapabila sa poarte simultan doua razboaie, unul in Occident si unul in Orient. In 1939, pragmatismul lui Stalin a transat ideologia, zice Kotkin, Stalin incheind bine cunoscutul pact de neagresiune cu Germania Nazista, transformind Europa de Est, de la Marea Nordului pina la Marea Neagra, intr-o zona tampon ("buffer zone") intre cei doi mari dictatori ai Secolului XX. Asta ne-a sigilat si noua soarta rupind din Romania, pentru a doua oara, Basarabia. Dar cu toate acestea, iunie 21, 1941 l-a luat pe Stalin prin surpindere gasindu-l nepregatit. [Recenzia cartii lui Kotkin poate fi citita aici: https://www.nytimes.com/2017/10/19/books/review/stephen-kotkin-stalin-biography.html?rref=collection%2Fsectioncollection%2Fbook-review&action=click&contentCollection=review®ion=rank&module=package&version=highlights&contentPlacement=6&pgtype=sectionfront&mtrref=www.nytimes.com&gwh=7C9A7572CC0C277443488993124D508D&gwt=pay]

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Parteneri din Basarabia

Newsletter



Facebook

RSS Syndicator

Banner

Cele mai citite ştiri


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.