Români nu vă uitați ISTORIA! Manifestări dedicate împlinirii a 95 de ani de la încoronarea lui Ferdinand și Maria ca suverani ai României Mari

Luni, 16 Octombrie 2017 Alba Iulia, România/Romanian Global News
Imprimare

22_suverani_ai_romaniei_mari_ferdinand_maria
O serie de manifestări au avut loc duminică în Alba Iulia sub genericul 'Ziua Încoronării', în prezența principesei Maria, în amintirea evenimentelor petrecute în urmă cu exact 95 de ani, când regele Ferdinand și regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Mari, scrie www.agerpres.ro, preluat de Romanian Global News.

Programul manifestărilor a debutat cu un Te Deum în Catedrala Ortodoxă, ridicată tocmai cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării, urmat, la Sala Unirii, de expoziția 'Catedrala Încoronării — Istorie și Har' și de Ceremonialul schimbului de gardă.

În urmă cu trei ani, a fost semnat un protocol, cu o durată de zece ani, între Casa Regală a României, Consiliul Județean Alba și Primăria municipiului Alba Iulia, document ce vizează modul de colaborare dintre cei trei parteneri, respectiv un calendar de activități care se vor desfășura în luna octombrie a fiecărui an în Alba Iulia.

* Evenimentul care a avut loc la 15 octombrie 1922, supranumit "Întabularea Transilvaniei pe România", a consfințit actul istoric de la 1 Decembrie 1918.

Zeci de mii de persoane, printre care reprezentanți ai corpului diplomatic, trimiși speciali din mai multe țări și jurnaliști străini, au fost prezente în urmă cu 95 de ani, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, la încoronarea ca suverani ai României Mari a regelui Ferdinand și reginei Maria, ceremonie concepută ca un spectacol de neuitat.

22_incoronarea_regelui_ferdinand_si_a_reginei_maria
Încoronarea ar fi trebuit să aibă loc cu un an mai devreme, în 28 septembrie 1921, dată care corespundea zilei urcării pe tron a regelui Ferdinand, dar acest lucru nu s-a concretizat la data convenită din cauza certurilor dintre liderii partidelor politice, potrivit volumului "Catedrala Încoronării — Istorie și Har", semnat de Ionela Simona Mircea.

De altfel, și la 15 octombrie 1922, la Încoronare, au absentat liderii unor partide politice din Opoziție.

Ideea încoronării lui Ferdinand ca rege al tuturor românilor a apărut în 1920.

"Organizarea unei ceremonii fastuoase, puternic mediatizată, pentru încoronarea "Regelui Ferdinand cel Loial și a Reginei Maria cea Mare" ar fi marcat, de data aceasta, simbolic, unirea istorică a teritoriilor românești sub un singur sceptru, asigurând țării, în același timp, creșterea prestigiului la nivel internațional. Ideea încoronării, lansată de regină, deși a generat unele dispute între partidele politice ale vremii, reflectate de altfel în paginile gazetelor timpului, a fost rapid preluată și susținută de guvernul în funcție, încoronarea fiind privită ca o emblemă necesară pentru o Românie reunificată pentru prima oară după patru secole", scrie Ionela Simona Mircea în volumul amintit.

Orașul pentru acest eveniment a fost ales, simbolic, Alba Iulia, unde, în 1600, Mihai Viteazul a proclamat unirea Țării Românești, Ardealului și a Moldovei, formând prima Românie Mare din istorie.

Viziunea reginei Maria, care dorea ca ceremoniile să fie concepute ca un spectacol grandios, de neuitat, a fost întru totul preluată de șeful Guvernului, generalul Alexandru Averescu (martie 1920 — decembrie 1921), dornic să se bucure de onoarea de a înmâna personal monarhului său Coroana de Oțel.

Ea a fost realizată la cererea lui Carol I, care a purtat-o la încoronarea sa, ca prim rege al României, în 1881, fiind realizată, după un desen de Theodor Aman, din oțel provenit dintr-un tun turcesc capturat la Plevna, în timpul Războiului de Independență din 1877-1878.

În ceea ce privește coroana reginei Maria, aceasta a fost făcută din aur masiv, în Franța, și cântărește în jur de două kilograme, fiind încrustată cu pietre prețioase, iar pe lateral, cu două pandantive. Coroana a fost executată special pentru încoronarea din 1922, iar modelul a fost inspirat din iconografia bisericească și din coroana soției domnitorului Neagoe Basarab, pe baza picturii de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș.

Ca modele de ceremonie de încoronare au fost alese încoronarea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, a lui Eduard al VII-lea și a lui George al V-lea, în cele din urmă, regina optând pentru luxul ceremoniilor britanice. În acest sens s-a solicitat documentația necesară — organizare, regulamente, protocoale, servicii de publicitate etc, aflăm din același volum.

Vestimentația și bijuteriile trebuiau însă să amintească de vechiul Bizanț.

Pentru organizarea încoronării a fost înființată o comisie guvernamentală, președinte fiind ales, la 8 iulie 1920, generalul Constantin Coandă.

Pentru evenimentul de la Alba Iulia, principalele lucrări trebuiau să fie, în primul rând, 'amenajările pentru o stație de cale ferată specială, cu 20 de linii pe care să poată gara trenurile cu invitați', arhitectul Victor Ghe. Ștefănescu ocupându-se de prospecțiuni, planurile de sit, măsurători, devize. De asemenea, s-a hotărât construirea unei porți monumentale pe zidurile de vest ale cetății, precum și a 'altarului definitiv ce urma să servească pentru slujba religioasă a încoronării și care urma să fie înglobat în viitoarea Catedrală a întregirii'.

Absolut necesare erau 'tribunele și decorațiunile platoului, decorațiunile provizorii ale orașului, amenajarea localului în care urmau să se desfășoare banchetele oficiale, amenajarea tuturor locuințelor în care urmau să se cazeze oaspeții oficiali'.

Studiile și lucrările preliminare pentru Alba Iulia au fost estimate, la început, la 558.000 de lei și, după decizia construirii Catedralei, la 10 milioane de lei, sumă cerută de arhitect Președinției Consiliului de Miniștri, arată Ionela Simona Mircea, care îl citează pe Mircea Hortopan, autor al articolului 'Organizarea ceremoniilor Încoronării (1920-1922)'.

Deoarece, din cauza disputelor politice, evenimentul s-a amânat cu un an, a fost luată hotărârea urgentării construirii bisericii de încoronare, ridicată printr-un uriaș volum de muncă într-un an și jumătate.

După ce Ionel Brătianu a ajuns premier, în ianuarie 1922, locul comisiei guvernamentale a fost luat de un comitet de direcție, compus din oameni cu atribuții tehnice foarte precise. Președintele comitetului a fost ales Anghel Saligny. Din comitet au făcut parte, printre alții, George Enescu, care urma să se ocupe de partea muzicală, Octavian Goga, istoricii Nicolae Iorga și Alexandru Lapedatu, ce urmau să redacteze Proclamația Regală și materialele de promovare, sculptorul Ion Jalea, academician Ion Bianu, pictorul Costin Petrescu, arhitectul Ștefănescu, mitropolitul Miron Cristea.

Au fost organizate inclusiv licitații publice pentru fotografierea și filmarea evenimentului, prin intermediul presei și al cinematografului, evenimentul încoronării de la Alba Iulia ajungând cunoscut în întreaga lume.

La 15 octombrie 1922 urmau să se desfășoare slujbe de Te Deum în toate bisericile din țară, indiferent de confesiune, urmând să fie trase clopotele, pentru a marca Încoronarea, în toate comunele.

În toate orașele reședință de județ, Încoronarea a fost anunțată cu 101 salve de tun, iar seara au fost retrageri cu torțe și cu muzică militară. Timp de trei zile, cât au durat manifestările de la Alba Iulia și București, toate fabricile și magazinele au fost închise în țară.

Încoronarea a avut loc într-o zi ploioasă de duminică. Regina Maria a menționat în caietele sale de însemnări că "cerul era întunecat, străzile erau pline de noroi, dar oricum nu ploua tare". Ea a mai spus că, "din păcate, adevărat nostru soare românesc n-a dat culoare ceremoniei și decorului pitoresc".

Trenul regal a sosit la Alba Iulia în dimineața aceleiași zile, la fel ca alte garnituri care aduceau invitații, membri ai caselor regale, ai guvernului, peste 400 de parlamentari, membri ai misiunilor diplomatice și presă străină.

Familia regală a fost întâmpinată cu pâine și sare, după care întregul alai, cu regele și regina într-o caleașcă închisă, trasă de patru cai, s-a pus în mișcare spre catedrala ortodoxă.

Încă din 1921, viitorul patriarh Miron Cristea întocmise un tipic al încoronării, în cadrul căruia mitropolitul primat ținea foarte mult săvârșirea ungerii cu mir a monarhilor, intenția sa stârnind însă opoziția nunțiului papal, regele Ferdinand fiind catolic.

Până la urmă, nici încoronarea propriu-zisă nu a avut loc în interiorul catedralei, construită special în acest scop. Biserica Catolică a refuzat să-i permită lui Ferdinand să se încoroneze într-o biserică ortodoxă, existând riscul că dacă va încerca, să fie anatemizat. Atunci, regina Maria a propus ca încoronarea să se desfășoare în afara catedralei, sub pretextul ca ceremonia să aibă loc în fața întregului popor. De asemenea, regele Ferdinand a fost cel care și-a pus singur coroana pe cap.

Mai întâi a avut loc, totuși, un Te Deum în interiorul bisericii, în cadrul căruia au fost sfințite coroanele.

"Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. După ce s-a terminat slujba, Nando (regele Ferdinand — n.r.) și cu mine, urmați de cei care ne duceau coroanele și mantiile, am ieșit în față, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toți oaspeții au luat loc în jurul estradei unde doar Nando și cu mine stăteam singuri", își amintea regina.

Coroanele au fost aduse de către președintele Senatului, Mihail Pherekide, și de către cel al Camerei Deputaților, M. Orleanu, doi generali ducând mantiile concepute de pictorul Costin Petrescu.

După încoronare, regele a semnat Actul de Încoronare, scris pe pergament, după care invitații oficiali s-au îndreptat spre Sala Unirii.

Pentru dejunul de gală s-a stabilit că erau necesare 386 de tacâmuri în Sala Unirii, pentru înalții oaspeți, și 408 tacâmuri, pentru alți invitați, plus 40 de locuri pentru presă în Sala Teatrului, actualmente Casa de Cultură a Studenților. Nu a lipsit nici ceea ce numim azi masa populară, cu friptură la proțap, fiind pregătite peste 30.000 de porții de mâncare pentru oamenii simpli, veniți din toate provinciile românești.

"A fost o masă extraordinar de bine organizată, serviciul foarte prompt și mâncarea excelentă. Nu a durat mai mult de o oră și jumătate, ceea ce este un lucru remarcabil dacă se are în vedere că erau cam 400 de persoane (dejunul oficial din Sala Unirii—n.r.). Când s-a terminat masa, ne-am dus înapoi la palat unde ne-am schimbat îmbrăcămintea, eu cu uniforma mea, ceilalți cu pălării elegante și veșminte pentru marea trecere în revistă a trupelor', își amintea regina Maria în memoriile sale.

Călare pe caii favoriți, cei doi suverani au făcut apoi o trecere în revistă a trupelor. Parada, condusă de generalul Cihovski, comandantul Corpului VII Armată Sibiu, a reprezentat punctul culminant al solemnității laice, impresionante fiind cele 154 de drapele ale regimentelor participante la Marele Război și care erau 'sfârtecate și ciuruite de gloanțe'. În timpul defilării au zburat deasupra cetății peste 20 de aeroplane.

'A fost o paradă lungă. Spre sfârșit, a trecut Regimentul 4 Roșiori, al meu (Maria era comandant al Regimentului 4 Roșiori, cu grad de colonel — n.r.), și, lăsându-mi deoparte îndatoririle mele regale, m-am dus să-i întâmpin și să călăresc în fruntea lor. Am primit ovații frenetice și, după aceea, bătrâni și tineri m-au felicitat entuziast', detalia regina Maria momentul respectiv în însemnările sale.

În aceeași după-amiază, înalții oaspeții au plecat, tot cu trenul, de la Alba Iulia spre București, unde au urmat alte două zile dedicate actului Încoronării.

Încoronarea de la Alba Iulia, în absența unei tradiții, a unui precedent de acest fel în România, a dat multora dintre invitații străini impresia de scenariu de film hollywoodian, se mai arată în volumul 'Catedrala Încoronării — Istorie și Har', apărut cu sprijinul Consiliului Județean Alba cu prilejul împlinirii a 95 de ani de la acel eveniment.

 

Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.