Petru BOGATU: Spectrul celui de-l treilea front ucrainean la Nistru

Email Imprimare PDF

Petru_Bogatu_2011
"Frontul ucrainean" este o sintagmă uzuală din timpul celui de-al doilea război mondial. Stalin a folosit-o pentru a denumi în 1943 marile sale unități strategice pe direcțiile principale din sud-vest, scrie jurnalistul Petru Bogatu în https://deschide.md, preluat de Romanian Global News.

O amenințare strategică

Cel de-al treilea front ucrainean, condus de generalul Rodion Malinovski, în aprilie 1944 a cucerit Tiraspolul, a forțat Nistrul şi a realizat un cap de pod la sud de Tighina. Însă ofensiva sa a eșuat în luna mai a aceluiași an, când a fost înfrânt, potrivit istoricului american, David M. Glanz, în bătălia de la Târgu-Frumos, fapt ce a împiedicat capitularea României.

Totuși, expresia "frontul ucrainean" nu a încremenit în manualele de istorie, după cum era să fie normal. Astăzi aceasta, prin analogie, este utilizată de mercenarii ruși din Crimeea sau Donbas. Pentru ei, peninsula anexată reprezintă "primul front", iar autoproclamatele republici Donețk și Lugansk – "cel de-al doilea".

În vara lui 2017 Moscova a început să fluture spectrul celui de-al treilea front ucrainean. Acesta planează asupra Republicii Moldova și vizează România. Nu ca o realitate militară, ce-i drept, ci deocamdată doar ca o amenințare strategică. Să mă explic.

Zgomotul surd

De vinerea trecută prin presa internațională face valuri declarația Dumei de Stat „Cu privire la tendințele negative în evoluția situației în jurul Transnistriei ca urmare a deciziilor luate de Republica Moldova și Ucraina". Zgomotul surd stârnit în afara granițelor Federației Ruse de acest document este exact ceea ce a urmărit Kremlinul în ajunul summit-ului G20 de la Hamburg.

E la mintea oricui că la Moscova nu există un parlament autentic. Regimul personalizat al președintelui Putin nu are nevoie de așa ceva. Duma de stat este imitația unei camere legislative care ștampilează politica șefului statului. Aceasta mai are funcția de a crea atmosferă, de a pune presiune și de a transmite semnale atât pe plan intern, cât și pe cel internațional.

Proverbiala deja declarație cu privire la problema transnistreană a avut din capul locului un singur destinatar – Donald Trump. Prima întâlnire a președintelui Putin cu omologul său american a fost pregătită de mai multe luni de zile. Era limpede că un subiect prioritar de discuție, în afară de Siria, va fi Ucraina.

Washingtonul nu ascundea în preajma reuniunii liderilor celor 20 de state puternic industrializate că fără o retragere efectivă a militarilor ruși din Donbass nu poate fi vorba de vreo diminuare a sancțiunilor aplicate Rusiei. Mai mult decât atât. Departamentul de Stat a desemnat un emisar special pentru criza din Ucraina în persoana fostului ambasador SUA la NATO, Kurt Volker, un critic necruțător al politicii expansioniste ruse.

Colac peste pupăză, miercurea trecută, Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (AP OSCE) a votat, la Helsinki, o rezoluție care condamnă 'agresiunea' rusă contra Ucrainei, sporind astfel izolarea Moscovei în interiorul unei organizații create pentru a asigura pacea și securitate pe continentul european.

Basarabia, anexată la fel ca Crimeea?

În aceste împrejurări, liderul de la Kremlin trebuia să demonstreze la Hamburg atât lui Trump, cât și aliaților occidentali ai SUA că problema ucraineană nu se reduce doar la Crimeea sau Donbass. Că lucrurile sunt mai complicate. Că există și dimensiunea transnistreană a problemei ucrainene care poate exploda oricând. Că în afară de primele două focare de conflict, există și cel de-al treilea care ar putea să fie dezghețat.

Tocmai de aceea, proiectul unei declarații de doi bani cu privire la chestiunea transnistreană a început să fie vânturat ostentativ prin camera inferioară a Legislativului rus. Iar ca faptul să nu scape atenției publicului occidental, fusese pusă la cale și o scurgere de informații. Acum câteva săptămâni presa rusă a difuzat primele știri despre iminenta adoptare de către Duma de Stat a unui document în care Kievul și Chișinăul vor fi condamnate pentru încercarea de a institui o blocadă a regiunii separatiste prin crearea unor puncte comune de control la hotarul moldo-ucrainean.

Pentru ca Occidentul să deschidă ochii mari și să primească o impresie pe cât de apăsătoare, pe atât de sinistră, Kremlinul l-a scos la rampă pe Vladimir Jirinovski, bufonul personal al președintelui Putin. Acesta, secondat de deputații fracțiunii sale parlamentare, a lansat acuzații belicoase la adresa Chișinăului, incriminându-i persecutarea lui Renato Usatîi. Iar ca circul lugubru să fie total, a amenințat că Basarabia ar putea fi anexată de Rusia după calapodul Crimeii. Nici mai mult, nici mai puțin.

Oricine are ochi de văzut înțelege că, agitând spiritele în Dumă pe tema regiunii rebele din estul Republicii Moldova, Moscova a transmis niște mesaje de avertizare nu propriei populații, nu Kievului sau Chișinăului, ci marilor cancelarii occidentale. Putin în discuția cu Trump a căutat să inducă senzația că Ucraina este o țară mai bolnavă decât cred SUA și UE. Că extirparea tumorii din Donbas nu are cum vindeca țara, întrucât vor apărea numaidecât alte celule maligne la Nistru.

Nu cedează Transnistria pe bani mărunți

Am asistat astfel la o acțiune de presiune psihologică a Federației Ruse asupra Statelor Unite și Uniunii Europene. Nu aș vrea să fiu înțeles greșit însă. Zângănitul de arme mimat de Jirinovski și compania în Duma de Stat deloc nu exclude riscul unei degenerări serioase a situației la frontiera moldo-ucraineană.

Cum Rusia de bună seamă se confruntă cu serioase probleme financiare, povara sponsorizării separatismului transnistrean devine pentru Putin pe zi ce trece tot mai grea. Asta nu înseamnă însă că el ar înclina să cedeze Transnistria pe niște bani mărunți, după cum își imaginează unii. Din contra. Strâns la zid, președintele rus va prefera să provoace o criză umanitară sau chiar un nou conflict armat, dând vina pe Kiev și Chișinău.

Altfel spus, în caz de forță majoră, Kremlinul poate deschide cel de-al treilea front ucrainean, băgând sula în coastă și Ucrainei, și României, și Alianței Nord-Atlantice. Potrivit așa-zisului Raport Friz, care nu trebuie desconsiderat, militarii ruși din Transnistria se pregătesc de război. În această situație, distanța de precauție pe care o ia Republica Moldova față de fosta metropolă nu mi se pare suficientă.

Există multă rătăcire și destul amatorism la Chișinău. Deficitul de comunicare în cazul Șevciuk, de exemplu, vine doar să confirme acest fapt. Incapacitatea autorităților de a veni în fața propriilor cetățeni cu niște comentarii lămuritoare nu face decât să creeze o prăpastie între guvernare și cei guvernați.

Același lucru se poate spune și despre cazul colonelului rus Valeri Gratov, șeful serviciului de securitate al fostului "președinte al Nistreniei" Igor Smirnov . Acesta a participat, de partea separatiștilor, la războiul din Donbass, iar în luna iunie a anului curent a fost arestat de serviciul ucrainean de contrainformații în timp ce încerca să ajungă la Tiraspol, unde urma să devină ministru adjunct al securității.

Toate aceste informații au fost dezvăluite abia la începutul lunii iulie. Totodată, Kievul a făcut autorităților Republicii Moldova cu degetul, dojenindu-le pentru slăbiciunea de care au dat dovadă acum câtva timp, când l-au reținut ele însele pe V. Gratov pe aeroportul Chișinău, dar s-au temut să-l extrădeze Ucrainei, cedând presiunilor exercitate de Rusia.

Se impune limpezirea vecinătății imediate, vorba lui Proust. În fața riscului unei invazii a "soldatului necunoscut", Republica Moldova nu are altă șansă de a rezista decât poziționarea neechivocă și informarea sinceră a populației asupra primejdiei care o paște.

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Parteneri din Basarabia

Newsletter



Facebook

RSS Syndicator

Banner


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.