Petru Bogatu: Putin are nevoie de un mic război victorios. Unde va lovi?

Email Imprimare PDF

25_p_bogatuS-a împlinit exact un deceniu de la invadarea rusească a Georgiei în 2008. Așa se face că subsemnatul am denunțat intervenția Moscovei de acum zece ani cu patru luni înainte ca aceasta să se producă, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Cum am anticipat invazia rusă

Am anticipat așa-zisul război de șase zile din Transcaucazia nu datorită clarviziunii sau altor percepții extrasenzoriale, bineînțeles. Nu am pretenții de oracol. Nu citesc în stele și nu ghicesc în cafea.

În aprilie 2008 am avut ocazia să fac parte, împreună cu Valeriu Saharneanu, din grupul de jurnaliști internaționali care reflectau Summit-ul NATO de la București. Întâmplarea a făcut ca masa noastră de lucru din sala presei să se afle chiar în vecinătatea grupului de jurnaliști din Federația Rusă.

Spre finalul reuniunii, președintele Putin, invitat la eveniment, a ținut un discurs impertinent, afirmând, între altele, că Ucraina nu este un stat adevărat, ci o făcătură ex-sovietică. În stilu-i caracteristic, a scuipat venin amestecat cu miere, a făcut demagogie, a umblat cu fofârlica.

Liderul de la Kremlin părea satisfăcut. A pus presiune pe președintele american Bush și pe cancelarul german Merkel, determinându-i să amâne până la sfârșitul anului intrarea Ucrainei și Georgiei în Alianța Nord-Atlantică. Cu toate acestea, el a avertizat că lucrurile riscă să se complice rău în cazul în care, în luna decembrie 2008, după cum se arăta în rezoluția finală a Summit-ului, cele două țări vor adera la NATO.

Războiul iminent

Îndată după aceea jurnaliștii ruși fuseseră invitați la o întâlnire cu Putin. La vreo oră și jumătate mai târziu au revenit în sala presei foarte agitați. Aveau alura unor vânători care adulmecă mirosul prăzii. Nu e de mirare că li se dezlegaseră limbile.

Făceau bășcălie pe seama așteptărilor politicienilor de la Kiev și Tbilisi care sperau ca țările lor să fie primite în Alianță la finele anului. „Până-n decembrie va fi război și vor uita de NATO" – ăsta era laitmotivul larmei și forfotului care se instalaseră în mijlocul reporterilor ruși acreditați la reuniune. Parcă mi s-a pus un nod la stomac când am auzit aceste vorbe.

Cum noi nu comunicaserăm anterior cu trimișii presei de la Moscova, prezența noastră nu-i deranja deloc. Erau convinși, pesemne, că nu posedăm rusa și de aceea vorbeau fără inhibiții. Era limpede că certitudinea lor în privința unui război iminent până la finele anului care va împiedica aderarea Ucrainei și Georgiei la NATO a fost generată de întâlnirea cu Putin.

Am făcut în aceeași zi o relatare pentru Radio Vocea Basarabiei despre riscul unei agresiuni ruse împotriva celor două republici ex-sovietice. Ulterior am publicat, la solicitarea presei georgiene, și un comentariu întitulat „Războiul iminent" pentru portalul Iveria (articolul poate fi citit aici https://gandaba.livejournal.com/175109.html?thread=224261).

Trupele ruse au invadat Georgia la 8 august 2008 și s-au îndreptat spre Tbilisi. Agresiunea fusese pregătită din timp. Astăzi sunt suficiente probe care atestă acest fapt. Armata georgiană a opus o împotrivire dârză, dar forțele erau inegale.

Rușii au fost opriți la doar câțiva kilometri de capitala Georgiei în urma presiunilor politice exercitate de americani. Dacă nu intervenea SUA, care au trimis și câteva nave de război în Marea Neagră, Putin ar fi introdus în Tbilisi un batalion de etnici georgieni pentru a răsturna guvernul și a aduce la putere o marionetă a Kremlinului.

Un moment crucial

Conflictul armat din august 2008 a alterat relațiile Moscovei cu democrațiile occidentale și a determinat condamnări necruțătoare în Europa și peste Ocean. Liderul conservatorilor britanici, David Cameron, ceruse atunci eliminarea Rusiei din G8.

Până la urmă însă Putin a ieșit basma curată. I-a îmbrobodit pe toți. A vândut cu nonșalanță opiniei publice internaționale țea¬pă, into¬xi¬ca¬re, farsă și alte tipuri de gogoși pe care Occidentul le-a îngurgitat docil, cum o făcuse de multe ori până atunci, sfârșind prin a călca în străchini în anul 2014, când Rusia a anexat Crimeea și a încercat crearea între Harkov și Odessa a unui stat marionetă numit Novorusia.

Din păcate, SUA și Europa nu s-au deșteptat de-a binelea nici după agresiunea rusă împotriva Ucrainei. Au impus Moscovei niște sancțiunii de ochii lumii și, totodată, au căutat, ca de obicei, să-l ia pe Putin cu binișorul, stimulându-i astfel poftele expansioniste. S-au dumerit numai după amestecul brutal al rușilor în referendumul din Regatul Unit, în alegerile din Statele Unite și Franța.

Aruncând o privire înapoi, putem constata astăzi că agresiunea Rusiei împotriva Georgiei s-a constituit într-un punct crucial al relațiilor internaționale. După cum arătam în articolul „Războiul iminent" de acum zece ani, lumea intră într-o epocă nouă, când una dintre marile puteri încearcă să dea peste cap ordinea internațională prin atacuri armate vădite sau camuflate și anexări de teritorii străine.

Coridorul spre Transnistria

Acum suntem în plin război rece. Rusia începe să sufere cumplit în urma izolării internaționale. Dar acest fapt nu l-a cumințit pe Putin. Din contra. Sunt semne că el e pregătit de un nou război. Miroase iar a praf de pușcă.

Președintele guvernului rus, Dmitri Medvedev, amenința deunăzi lumea cu un conflict militar de proporții în cazul în care Georgia aderă la NATO. În același timp, comandamentul forțelor armate ucrainene avertizează că Moscova pregătește o nouă invazie, iar atacul rusesc ar urma să fie lansat din Marea Azov, unde se accentuează tensiunile dintre cele două state.

Un pretext pentru dezlănțuirea războiului, spun experții și militarii ucraineni, ar putea fi podul de la Kerci, construit recent. Nu-i exclusă o provocare care ar permite Kremlinului să acuze Kievul de rea-voință și încercări de invadare a Crimeii.

În orice caz, la ora actuală are loc o concentrare suspectă de forțe militare ale Rusiei la Marea Azov. O intervenție din această zonă ar da posibilitate Moscovei să ocupe regiunea Odessa, inclusiv sudul Basarabiei, creând în definitiv proverbialul deja coridor spre Transnistria.

Potrivit unor observatori internaționali, există și riscul unei anexări rusești a Bielorusiei. Nu în zadar deunăzi președintele Aleksandr Lukașenko se plângea că țara sa este în pericol și poate să-și piardă în curând independența.

Deși liderul de la Minsk nu a acuzat pe șleau Kremlinul, aluziile sale nu lasă loc de interpretări. Alipirea Bielorusiei este extrem de tentantă pentru Putin. I-ar aduce faima de reîntregitor al teritoriilor pierdute în urma dispariției URSS și ar distrage atenția de la gravele probleme economice cu care se confruntă Federația Rusă.

Oricum, Lilia Șevțova, cercetătoare la Chatham House, un institute britanic de afaceri internaționale, avertizează că Vladimir Putin la ora actuală se află într-un declin de popularitate fără precedent. Sancțiunile occidentale, orice s-ar spune, erodează economia Rusiei. În plus, creșterea vârstei de pensionare i-a șifonat puternic imaginea liderului de la Kremlin.

În aceste împrejurări, Putin, ca și în 2008 sau în 2014, are nevoie din nou de un mic război victorios. Ori de câte ori pozițiile sale încep să se șubrezească, amintește Șevțova, președintele rus caută să se salveze băgând lumea în sperieți.

Nu vă vine a crede că Rusia va ataca iar? Înțeleg. Este greu să te împaci cu gândul unui rău iminent.

Și Mihail Saakașvili recunoștea marți la Radio Echo Moscvî că la 7 august 2008, cu o zi înainte de agresiunea rusă, se pregătea să plece la Jocurile Olimpice de la Beijing. Parcă nu-i venea a crede că Putin se va hotărî să înceapă războiul.

 

Suntem parteneri cu:

Despre noi



Romanian Global News constituie un canal de ştiri preluate, prioritar, din comunităţile româneşti de peste hotare, ştiri care vor fi transmise constant către mass-media din România, Guvern, Parlament, Preşedinţie etc. Acelaşi flux de ştiri îmbogăţit şi cu ştiri din România va fi transmis către  mass-media de expresie românească din  comunităţile româneşti de pretutindeni şi către presa străină . Scopul esenţial al unei asemenea întreprinderi este acela de a aduce realitatea românească de peste hotare în centrul atenţiei publicului larg din România. Astfel, pe lângă ştirile de senzaţie sau cu o anumită încărcătură politică, preluate de cele mai multe ori de mass-media din România, o agenţie de ştiri de acest tip va asigura prezenţa constantă în presa românească a tuturor evenimentelor din cadrul comunităţilor româneşti şi din ţările unde aceste comunitati traiesc. Agenţia se adreseaza mass-media din cadrul comunităţilor româneşti din statele vecine şi din Occident, mass-media străine, mass-media din România, cărora le pune la dispoziţie informaţia pe bază de parteneriat, ambasadelor României, ambasadelor străine din România precum şi altor instituţii interesate. Orice român din afara frontierelor care are ceva de transmis despre activităţile sale sau al comunităţii din care face parte poate fi corespondent al RGNPRESS.

Parteneri din Basarabia

Newsletter



Facebook

RSS Syndicator

Banner


Acest website folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor. Pentru a afla mai multe despre cum puteti controla sau sterge cookie-urile cititi politica de utilizare Cookie-uri.

Continuarea navigării implică acceptarea lor.