Banner

Petru Bogatu: Maia Sandu i-a oferit un alibi beton lui Vlad Plahotniuc

Email Imprimare PDF

01_petru_bogatuUneori oamenii fac o alegere greșită pentru a găsi calea cea dreaptă. În consecință, în loc să ajungă la destinație, o iau în partea opusă, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Exact contrariul

Maia Sandu, dorind din răsputeri să apropie ora extrădării „oligarhului cel rău" refugiat peste hotare, a făcut exact contrariul. Deunăzi, exhibându-și tot off-ul său în legătură cu Vlad Plahotniuc, și-a dat cu stângul în dreptul..

Într-un interviu televizat, primul-ministru a declarat că următorul procuror general va trebui să facă interpelări către mai multe țări în care s-ar putea afla fostul lider al PDM pentru a-l aduce în Republica Moldova. Potrivit ei, oligarhul „trebuie să fie învinuit, în baza probelor care sunt sigură că există (sic!)".

Șefa guvernului le-a mai reproșat procurorilor lipsa de curaj și s-a arătat convinsă că urmează „să se ceară extrădarea, inclusiv în SUA sau în alte state unde poate să se ascundă". Ea nu are dubii astfel în privința culpabilității lui Plahotniuc și îl judecă apriori.

Maia Sandu se arată convinsă că probe incriminatorii „există", chit că presupusele ilegalități ale fostului lider PDM nu au fost deocamdată investigate. Ignorând prezumția nevinovăția și separația puterilor în stat care nu permite unui politician să dea verdicte în locul judecătorilor, șefa Guvernului îl inculpă pe rivalul său politic, suspectându-i, în același timp, de lașitate pe procurorii care nu au făcut nimic pentru a-i intenta acestuia un proces penal.

Bănuiesc că premierul nu-și dă seama că, etalându-și la modul nepermis verva justițiară, a comis, vrând-nevrând, o pastișă care poate să se întoarcă împotriva sa. A imitat în neștire discursul unui mare oligarh din spațiul postsovietic, altul decât Plahotniuc, bineînțeles.

Precedentul Saakașvili

Este vorba de Bedzina Ivanișvili, fondatorul și liderul formațiunii politice „Visul Georgian". Aceasta se află la putere din anul 2012, când a învins în alegerile parlamentare partidul lui Mihail Saakașvili.

Ca și la Chișinău în aceste zile, la Tbilisi acum șapte ani s-a declanșat o isterie furibundă împotriva fostei guvernări. Mihail Saakașvili era diabolizat, punându-i-se în cârcă toate necazurile țării.

Ex-președintele Georgiei fusese învinuit de abuz de putere, judecat în lipsă și condamnat. În baza sentinței pronunțate de instanță, a fost dat în urmărire penală internațională.

Bedzina Ivanișvili a promis să obțină în scurt timp extrădarea, oriunde s-ar afla inamicul său politic. Însă Saakașvili nu trebuia căutat. Se stabilise în SUA și nu ascundea acest fapt.

Deși Georgia, odată cu instalarea noii puteri, nu ieșise din grațiile Washingtonului, americanii au neglijat rugămintea procurorilor de la Tbilisi de a-l extrăda pe Saakașvili. Și justiția europeană de asemenea nu a mișcat un deget pentru a-l căuta.

Ca rezultat, tentativa noilor guvernanți georgieni de a obține urmărirea internațională a fostului lider georgian a dat chix. Căutat la ora actuală doar pe plan intern, Saakașvili se plimbă de-a lungul și de-a latul Europei și Americii fără frica de a fi reținut de cineva.

Resemnat, Ivanișvili de la un timp încoace a lăsat-o baltă. Nu mai cere extrădarea, deoarece știe că n-are rost.

Din când în când, ce-i drept, îl trece pe Saakașvili prin toate apele. Îl înjură ca la ușa cortului. Deunăzi, bunăoară, l-a numit „un fricos care se teme să vină acasă, unde îl așteaptă închisoarea".

Degeaba însă. Saakașvili este intangibil pentru justiția lui Ivanișvili.

Deosebiri și similitudini

Ex-președinte georgian și „coordonatorul" fostei Alianțe pentru Integrare Europeană de la Chișinău sunt oameni diferiți, firește. Cel dintâi a luptat cu oligarhia, cel de-al doilea este el însuși oligarh.

Saakașvili a suprimat vechile scheme de corupție din sânul instituțiilor publice, reușind să curețe administrația de elementele mafiote. Plahotniuc, ca și Filat, dimpotrivă, a folosit mișmașurile perverse ale șperțarilor sus-puși pentru a-și consolida puterea politică și economică.

Pe de altă parte, și Saakașvili a comis erori. Combaterea cleptocrației în Georgia nu s-a făcut cu mănuși. Se pare că adesea justiția în mandatul său a fost părtinitoare și la fel de selectivă ca la noi.

A gafat monumental Plahotniuc, după cum a recunoscut chiar el după ce a plecat în străinătate. Nu a luptat efectiv cu mafia și șpaga la nivel înalt, a inhibat justiția și a introdus un stil autoritar de guvernare.

Dar, în același timp, l-a pus la respect pe Rogozin, a contracarat și diminuat influența malefică a Rusiei în Republica Moldova. A obținut adoptarea în Adunarea Generală a ONU a unei rezoluții care cere evacuarea trupelor ruse din Transnistria. A demascat „Russian Laundromat" și a destructurat rețelele de spionaj ale serviciilor de informații de la Moscova.

Astfel, Saakașvili și Plahotniuc au un lucru în comun. Ambii s-au poziționat drept atlantiști, s-au opus războiului hibrid rusesc, au căutat și au primit sprijinul american.

Cazul Firtaș

Or, SUA niciodată nu-și trădează aliații care i-au servit și le-au fost fideli, chiar dacă reputația acestora adesea ridică întrebări. Samoza, spunea Franklin Roosevelt despre fostul dictator al Nicaraguăi, este un gunoi, dar e gunoiul nostru.

Dacă Plahotniuc nu era considerat de Washington o persoană loială Statelor Unite, era să aibă deja soarta oligarhului ucrainean Dmitro Firtaș. Acesta din urmă este inculpat în SUA pentru corupție, americanii cerând din 2014 Austriei, unde s-a refugiat magnatul, extrădarea acestuia.

Și până la urmă, ei și-au atins scopul. Recent, ministrul Justiției din Austria, în baza unei decizii a Curții de Justiție de la Viena, a aprobat extrădarea lui Firtaș peste Ocean.

Acesta însă nu este cazul lui Plahotniuc. Fostului lider PDM nu i se încriminează nimic în SUA.

Mai mult decât atât. Chiar misiunea diplomatică a SUA la Chișinău a lăsat să se întrevadă că el se află la ora actuală pe teritoriul Statelor Unite. De unde și impresia că fostul lider democrat se bucură, într-un fel sau altul, de protecția Guvernului de la Washington.

Dacă este vinovat, să răspundă

N-aș vrea să fiu înțeles greșit. Dacă Plahotniuc este vinovat, trebuie să răspundă în fața legii. Dar numai în urma unui proces judiciar echitabil. Asta nu încape discuție.

Atâta doar că în condițiile în care SUA și întreaga lume liberă se văd silite să înfrunte niște regimuri bezmetice, situate de partea rea a istoriei, vorba lui Barack Obama, „factorul Samoza" funcționează încă. Aliații nu pot fi trădați, întrucât într-o zi riști să rămâi fără de prieteni în lume.

Nu exclud totuși că în anumite condiții extrădarea ar fi posibilă. Americanii însă pot să predea o persoană altui stat numai în cazul în care vor fi siguri că aceasta nu va fi victima răzbunării politice și va fi judecată corect.

Or Georgia lui Ivanișvili nu face dovada unei justiții echidistante. Este la mintea oricui că actuala guvernare de la Tbilisi acționează dintr-o ură neîmpăcată față de Saakașvili.

Maia Sandu, desconsiderând prezumția nevinovăției și arătându-se convinsă, în lipsa unei anchete judiciare, că oligarhul refugiat peste Ocean este vinovat, n-a făcut decât să repete greșeala lui Ivanișvili. Le-a dat de bănuit partenerilor americani că nu urmărește altceva decât răzbunarea politică.

Astfel, ea i-a furnizat, fără să dorească asta, un alibi lui Plahotniuc pentru a nu fi extrădat în Republica Moldova. Ca să nu mai spun că în situația în care blocul ACUM împarte puterea cu un partid pro-rus, orice cooperare a justiției americane cu cea moldovenească este problematică, dacă nu chiar exclusă.