Banner

Petru Bogatu: Cine va sta în opoziție față de guvernarea ACUM/PSRM?

Email Imprimare PDF

01_petru_b„Nu există nimeni după noi", a declarat Pavel Filip la ultimul congres al Partidului Democrat, având în vedere că la ora actuală doar formațiunea sa are forța să stea împotriva guvernării ACUM/PSRM. Și de bună seamă, PDM reprezintă pentru moment singura opoziție politică reală în Parlamentul din Republica Moldova, transmite www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Arde lemne, scoate fum, dar nu încălzește

Și în afara Legislativului sunt destule voci critice, desigur. O puzderie de partide și politicieni atacă astăzi fără menajamente puterea hibrid de la Chișinău. Și pe dreapta, și pe stânga.

Noua politizare acerbă a justiției, nepotismul și partajarea clientelară a funcțiilor, amatorismul penibil în politică externă, extinderea abuzivă a atribuțiilor președintelui, obediența față de Rusia, absența unui program coerent de reforme economice – iată doar câteva dintre obiecțiile ce i se aduc coaliției ACUM/PSRM. Nemulțumirile cuprind tot mai multe straturi sociale, printre cei care biciuiesc necruțător guvernarea numărându-se și mulți dintre adepții ei de odinioară.

Deși dezaprobarea cursului oficial crește, blamul popular nu se convertește în proiecte, inițiative și mișcări organizate. Sistemul nostru politic e ca o sobă defectă: arde lemne, scoate fum, dar nu încălzește.

În afara arcului guvernamental lipsesc partide puternice care ar canaliza energia critică și protestară către acțiuni concrete. S-o spunem pe șleau, terenul politic al opoziției este în cea mai mare parte viran.

Fără vlagă și virtute

Deși PDM s-a reînnoit în urma ultimului congres, eliberându-se de presiunea autoritară a fostului lider, schimbarea la față i-a reușit doar parțial. Fosta formațiune de guvernământ poartă încă povara greșelilor comise de Plahotniuc, acest fapt constituindu-se într-un handicap politic enorm.

Cu toate că reprezintă singura opoziție funcțională în timpul de față, Partidul Democrat, din cauza trecutului său, nu este în stare astăzi nici să mobilizeze întregul electorat unionist și pro-european, nici să contribuie la coagularea dispersatelor forțe de dreapta într-o amplă mișcare de rezistență în fața revanșei ruse și antioccidentale în Republica Moldova.

De celelalte partide nici nu mai vorbesc. Deși adesea sunt gălăgioase și se umflă-n pene, acestea fac doar umbră pământului. Și nici nu-i de mirare. Minuscule, fără vlagă și virtute, fiecare dintre ele lesne ar încăpea în podul sau în garajul liderului de partid.

Pe stânga, se foiește „Partidul Nostru", o făcătură a serviciilor secrete ruse care a apărut ca din pălăria fachirului odată cu parașutarea de la Moscova la Chișinău a controversatului Renato Ustaîi. Acest personaj obscur, prin demagogie abilă și pomeni grase, a reușit să atragă de partea sa o parte considerabilă a electoratului marginal, dezrădăcinat și apolitic.

În 2016, formațiunea respectivă fusese eliminată din cursa electorală pentru finanțare externă. Astăzi, Renato Usatîi, revenit la Chișinău, caută să recicleze deșeurile care au mai rămas din „Partidul Nostru".

Pe dreapta, nu există nicio prezență politică notabilă în opoziția extraparlamentară. O sumedenie de partide unioniste vechi, încremenite în timp, cu o audiență de zero și ceva, se încrâncenează să participe la toate alegerile ca să-și înscrie în jenantul palmares un nou fiasco penibil.

Cu toate acestea, nu contenesc să se nască partide noi care se autointitulează ca fiind unioniste. Ultimele apariții de acest gen se numesc Uniunea Salvați Basarabia al fostului deputat PL Valeriu Munteanu și Partidul Popular Românesc în frunte cu jurnalistul Vlad Țurcanu.

Unii se vaietă de ce toate aceste formațiuni nu se unesc pentru a crea un partid unionist cu priză la alegători. Problema lor e că ele nu au ce uni. Fără susținători, fără credibilitate, fără lideri carismatici, zestrea lor politică strălucește prin absență.

Fuziunea mecanică a acestora nu are rost. Unificarea actualelor partide unioniste nu poate genera un nou mega-partid influent, deoarece oricâte zerouri ai înmulți cu zero ai obține tot zero.

La fel stau lucrurile și cu celelalte formațiuni bicisnice. Acestea sunt de fapt niște SRL-uri ai căror liderii așteaptă momentul potrivit pentru a-și vinde proprietatea. Așa au procedat, bunăoară, Nicolae Chirtoacă sau Valeri Klimenko care și-au cesionat micile grupări politice lui Andrei Năstase și Ilan Șor.

Greu de tolerat

Ce-i de făcut în aceste împrejurări? Orice guvernare fără o opoziție valoroasă degenerează într-o plutocrație coruptă și autoritaristă, darămite un hibrid ruso-european precum ACUM/PSRM.

Nu cred că există multe răspunsuri pe deplin satisfăcătoare pentru această situație. Coabitarea PAS și PPDA, pentru care au votat alegătorii de dreapta, cu un partid pro-Kremlin, a indus confuzie și derută în mijlocul electoratului pro-european și unionist.

Ceea ce părea să fie doar o coaliție tehnică provizorie pentru a-l da jos pe Plahotniuc devine o alianță politică toxică și suspectă care deschide larg porțile Kremlinului pentru refacerea influenței ruse de odinioară în Republica Moldova. Concubinajul contra naturii cu PSRM este tot mai greu de tolerat până și de unii deputații ai blocului ACUM, Iurie Reniță, Lilian Carp și Octavian Țâcu arătându-se în repetate rânduri consternați sau chiar exasperați de perpetuarea acestui regim hibrid.

Cuvântul-cheie este SOLIDARIZAREA

Într-o atare situație e nevoie de solidarizarea dreptei unioniste și pro-occidentale. Repet, se impune nu atât fuziunea mecanică a partidelor, cât colaborarea și susținerea reciprocă a tuturor celor care doresc să scape Republica Moldova de noua stăpânire rusească urcată pe spatele unui bloc politic pretins pro-european.

Ar fi normal ca partidele de dreapta, așa cum sunt ele, să identifice candidați comuni pentru alegerile locale din Chișinău și din provincie. Pe această cale se vor putea antrena într-o bătălie politică adevărată, nu mimată.

Partidul Unității Națională și Mișcarea Antimafie par deschise pentru acest tip de cooperare. Sper că se vor trezi în ceasul al doisprezecelea și celelalte formațiuni unioniste.

Lupta care pe care le va da politicienilor și partidelor efectiv de dreapta o șansă de resuscitare și de relansare într-o formulă inedită. Numai într-o competiție politică autentică se poate naște o nouă opoziție democratică redutabilă.

Cuvântul-cheie al vieții noastre politice este deci SOLIDARIZAREA. Creativitatea e posibilă doar prin adeziune, strădanie și înfruntarea dificultăților. Sprijinul reciproc și conlucrarea politicienilor unioniști și proeuropeni vor conduce până la urmă la constituirea unui nou pol politic de dreapta.

Și prima probă de foc va fi, neîndoios, scrutinul local de la toamnă. Timp este puțin, dar există încă posibilitatea deșteptării pentru o solidarizare generală a unioniștilor și pro-europenilor.