Banner

Vasile Tărâțeanu // Să moara şi capra vecinului, sau... cine dă cu mucii în fasole (replică)

Email Imprimare PDF

01_vasile_tarateanuÎn data de 18.09.2019 în versiunea electronică a ziarului "Zorile Bucovinei" din 18.09.2019("Grădiniţa unde domneşte discriminarea, grupa românească fără educatoare, iar copiii nu au nici ce mânca pe săturate" - citiți AICI) si pe suport de hartie, din 19.09.2019(«Grupe româneşti fără educatoare, unde domneşte discriminarea, iar copiii, nu au nici ce mânca pe săturate») a fost postat, respectiv publicat, articolul, semnat de ziarista Felicia Nichita-Toma, scrie academicianul Vasile Tărâțeanu pe www.bucpress.eu, într-un drept la replica preluat de Romanian Global News.

Da, într-adevăr, după multiple demersuri pe parcursul a trei ani şi jumătate ale Centrului Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", ca iniţiator de proiect al grădiniţei româneşti, a Ligii tineretului român "Junimea" şi, nu în ultimul rând, a părinţilor s-a deschis, la 23 august (şi nu în 23 septembrie, cum menţionează autoarea) grădiniţa nr.54, "Grâurel", cu două grupe ucrainene şi două grupe româneşti. Deschiderea de-facto a grădiniţei a fost la data de 02 septembrie 2019.

Nu înţelegem dacă este o bucurie sau un regret al doamnei Felicia Nichita-Toma că s-a deschis "cu fast, cu laude până la porţile cerului din partea unor lideri români din Cernăuţi (cu poze multiple pe Internet să se afle şi la Bucureşti că lucrează, că sunt mari patrioţi) grădiniţa ucraineană "Зернятко"("Grâurel") de pe strada Armeansk (a se citi corect Armeană) cu 2 (?) grupe româneşti, pentru deschiderea căreia activiştii "au muncit" în sudoarea frunţii.Or, ne conducem după zicala: Laudă-mă gură că ţi-oi da friptură", iar "friptura" vine după muncă".

A fost sau nu a fost pentru autoarea articolului o bucurie, rămâne de văzut, pentru noi însă, care am iniţiat acest proiect şi pentru care s-a lucrat enorm, reprezintă totuşi o bucurie. Chiar dacă nu s-a reuşit, deocamdată, deschiderea unei grădiniţe în totalitate românească, cum merită comunitatea noastră de cca 25.000 persoane din Cernăuţi (la care am făcut referire în toate demersurile către oficialităţi), deschiderea unei grupe româneşti în noua grădiniţă mixtă de pe str. Armeană, pentru care ne-am zbătut mai bine de trei ani şi pe care am obţinut-o cu lupte grele, şi nu cu mâinile în buzunar, cum lasă să se înţeleagă „bătăioasa" ziaristă de la „Zorile...", este, fără îndoială, o victorie, iar persiflarea ei de către o ziaristă care, fără să cerceteze cazul, o consideră doar o simplă şi uşoară pomană căzută din cer, un dar mărinimos din partea autorităţilor, fără vreo contribuţie din partea celor pe care-i numeşte în bătaie de joc „mari patrioţi", nu e deloc un act jurnalistic onest, ci mai degrabă o hâdă încercare de a-i ponegri în ziarul al cărei patroană este pe „unii lideri", cum zice ea, care oricât de mult ar lucra pentru comunitate tot nu e de-ajuns, ba chiar sunt învinuiţi că simulează patriotismul şi că ar fi nişte „fripturişti". Doamnă, atenţie mare! - aţi greşit adresa cu „friptura" pe tavă, deplasându-ne-o nouă.. Ea o fi existând, nu zicem ba, dar nu pentru noi. Şi dumneavoastră şţiţi prea bine lucrul acesta. N-am vrea să dezvoltăm aici acest subiect, pentru că nu vă avantajează deloc. Mai bine spuneţi că aţi folosit nişte dificultăţi cu care se confruntă la începuturile existenţei sale grupa românească atât de greu formată la noua grădiniţă de pe strada Armeană, aţi folosit aceste iminente greutăţi ale începutului de drum fără să doriţi a le cerceta cauza, ci doar pentru a arunca o piatră peste gard, în curtea „de alături", să moară capra vecinului. De fapt, dumneavoastă, doamnă ziaristă, tulburând apele nu faceţi altceva decât să puneţi responsabilitatea pentru apariţia dificultăţilor de la grădiniţă în cârca tocmai acelor care luptă din răsputeri să le înfrunte. Vă rugăm, nu ni le puneţi în cârcă, pentru că noi le avem în faţă. Dumneavoastră, de fapt ce faceţi? Ne pişcaţi de fund, dar ziceţi că ne muşcaţi pe obraz. Mai cinstit ar fi, dacă chiar nu doriţi, ca o bună patrioată, să vă alăturaţi eforturilor noastre de a reglementa situaţia neplăcută (creată artificial de neprietenii noştri, pentru a-i descuraja pe români), măcar să binevoiţi, ca o ziaristă cinstită, să o reflectaţi corect. Da, noi chiar am muncit în sudoarea frunţii până am reuşit să smulgem, pur şi simplu, îngăduinţa autorităţilor de a forma această grupă şi de a o include în grădiniţa pe care, din păcate, nu am reuşit să o facem doar românească. Dacă aţi fi venit şi dumneavoastră, doamnă Felicia Nichita-Toma, să puneţi umărul, cu autoritatea domniei voastre şi a gazetei pe care o patronaţi, poate am fi reuşit. Dar de unde, dumneavoastră aţi aşteptat nu momentul victoriei, ci al eşecului, să-l refelctaţi tendenţios în gazeta ce vă aparţine. Bravo!

Dechiderea unei grupe româneşti într-o grădiniţă de copii din Cernăuţi a fost, fără doar şi poate, un eveniment. Ar fi fost bine să scrieţi şi despre el. Un asemenea eveniment e poate mai important decât unele subiecte festiviste pe care le oglindiţi cu fast în paginile gazetei dvs. E mai importantă, credem, deschiderea, chiar şi cu probleme, a unei grupe de copii români la o grădiniţă din oraş decât ţopăielile pe scenă, fără probleme, ale unor artişti amatori, oricât de valoroşi ar fi. O reflectare corectă şi frumoasă,cu poze în care să se vadă atmosfera sărbătorească a evenimentului, ar fi un act de încurajare pentru părinţii români care încă şovăie să-şi dea copilul la o grădiniţă românească, preferând grădiniţa ucraineană. Că după deschiderea grădiniţei au apărut greutăţi în grupa românească, cele mai multe create artificial, în scopul vestejirii entuziasmului demonstrat la deschidere, pentru noi nu a fost o surpriză. Cunoscând atitudinea şefilor, chiar ne aşteptam la asemenea şicane. Şi ele n-au întârziat să apară. Cum n-a întârziat să apară nici articolul doamnei Felicia Nichita-Toma, care, în manieră populistă, ia „apărarea" părinţilor. Dar faţă de cine? De administraţia şi funcţionarii grădiniţei? De superiorii acestora? Da de unde. Aceştia parcă nici n-ar exista pentru doamna ziaristă. Pentru ea, calul de bătaie e chiar acela care trage. Îi muţumitâm pentru că ne-a ales pe noi pentru a ne măsura cu biciul ascuţit al condeiului ei de ziaristă. Numai că noi şi fără îmblăciul dânsei tragem cât putem de tare. Dar dacă chiar vrea să scoată carul din şanţ, să pună umărul şi domnia sa şi să-l mai şi împingă niţel, nu doar să dea cu biciul. Calul rabdă şi trage, dar mai dă şi cu copita când simte nedreptatea.

Noi ştim foarte bine de unde pornesc greutăţile şi cine pune umărul să le înmulţească, să le agraveze, că, de, poate dispare grupa românească, poate e lăsată pe mâinile unor educătoare şi dădace care nu cunosc limba română, poate se compromite însăşi ideea oportunităţii unor asemenea grupe, că de grădiniţe româneşti şefii mici nu vor să audă. Noi, cei care am lucrat ani de zile la acest proiect şi ne-am bucurat de finalizarea primei lui etape – deschiderea grupelor româneşti – nu am abandonat proiectul întorcând spatele grupei româneşti, cum insinuează ritos doamna ziaristă Felicia Nichita-Toma, bucuroasă, nevoie mare, că a găsit prilej să lovească în Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi" din Cernăuţi, iniţiatorul proiectului. Noi nu numai că monitorizăm situaţia creată în jurul acestei grupe, dar ne şi implicăm în rezolvarea problemelor, artificial create, cu scopul, probabil, de a desfiinţa grupele româneşti.. Dar doamna Felicia nu doreşte să afle acest lucru, ea jubilează folosind greutăţile de la grădiniţă spre a compromite activitatea ONG-ului nostru, pe care nu-l are la inimă, deşi a fost printre fondatorii lui (e adevărat că, atunci când s-a pus problema măririi cotizaţiei de la 50 grivne la 150 grivne anual, dânsa a găsit prilej să scrie cerere de părăsire a Centrului, pentru a nu intra în faliment familia). Înţelegem că nu-i suntem dragi de un timp încoace, dar să ajugă până acolo încât să discrediteze o victorie a românilor numai pentru a discredita Centrul şi pe partenerii lui, ni se pare un lucru josnic.

Ca cititorii ziarului să înţeleagă dacă era sau nu cazul să se scrie zeflemitor şi cu ghilimele despre munca noastră, am considerat necesar să punctăm, selectiv, principalele acţiuni ale Centrului nostru, ale partenerilor de proiect, şi a părinţilor în vederea deschiderii unei grădiniţe româneşti la Cernăuţi;

La 07.12.2015, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează un memoriu (consemnat sub nr.91) lui Grigore Timiş, deputat al poporului, cu rugămintea de a sprijini proiectul deschiderii unei grădiniţei româneşti în Cernăuţi. La data de 25.12.2015, domnul deputat Grigore Timiş trimite o adresare de deputat către primarul oraşului;

La 30.12.2015 şi 09.01.2016, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" trimite primele memorii către primarul O. Kaspruk cu solicitarea de a deschide o grădiniţă românească în Cernăuţi;

Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează un memoriu şi prim-ministrului României, dl Dacian Cioloş, prin care solicită sprijin pentru proiectul privind deschiderea unei grădiniţe româneşti la Cernăuţi;

La 27.10.2016, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează un nou memoriu primarulu O. Kaspruk cu solicitarea de a deschide grădiniţa românească;

La 09.12.2016, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" trimite un memoriu către dl Ion Muntean, preşedintele Consiliului regional Cernăuţi, cu rugămintea de a sprijini proiectul grădiniţei româneşti în Cernăuţi;

La 10.02.2017, primarul sectorului 1 Bucureşti, dl.Daniel Tudorache trimite primarului de Cernăuţi, dl O.Kaspruk scrisoarea cu nr. de ieşire A12 prin care îşi asumă disponibilitatea de a suporta cheltuielile privind amenajările interioare şi dotările necesare pentru grădiniţa ce urmează a se deschide în strada Armeană nr.17A, sub rezerva că aceasta va fi o instituţie preşcolară cu limba româmă de educaţie;

La 21.02.2017, Centrul Cultural Român din Cernăuţi adresează un memoriu doamnei Eleonora Moldovan, Consul General al României la Cernăuţi, prin care solicită sprijinul autorităţilor române pentru proiectul deschiderii unei grădiniţei româneşti la Cernăuţi;

La 07.03.2017, cvazitotalitatea consilierilor români din cadrul Consiliului regional Cernăuţi, o parte a consilierilor din cadrul Consiliului local municipal Cernăuţi şi ONG-urile româneşti din regiunea Cernăuţi adresează un memoriu, iniţiat de Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", către primarul oraşului Cernăuţi, cu solicitarea deschiderii unei grădiniţe româneşti. Memoriul este semnat, de asemenea, de Nicolae Toma, preşedintele Societăţii ziariştilor independenţi din regiunea Cernăuţi şi Maria Toacă, redactor-şef adjunct al ziarului "Zorile Bucovinei";

La solicitările liderilor noştri (atât de blamaţi de autoare), primarul mun. Cernăuţi a dispus înfiinţarea, în 2017, a unui grup de lucru, condus chiar de primar, pentru studierea problemei deschiderii grădiniţei româneşti, grup de lucru care, din păcate, n-a funcţionat nicio zi;

Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", Liga "Junimea" şi grupul de iniţiativă al părinţilor adresează, în data de 27.10.2017, un alt memoriu primarului O. Kaspruk, cu solicitarea de a da curs proiectului grădiniţei româneşti din Cernăuţi;

Centrulul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" face un nou demers către primarul O.Kaspruk (nr.72 din 20.11.2017);

În data de 05.12.2017, la sediul primăriei, are loc o întâlnire între iniţiatorii proiectului deschiderii grădiniţei cu edilii oraşului Cernăuţ;

Centrul Cultural Român"Eudoxiu Hurmuzachi" trimite către Înaltul Comisar pentru Minorităţile Naţionale, dl Zamberto Zannier, memoriul nr.52 din 20.12.2017, cu solicitarea de a veni în sprijinul proiectului deschiderii grădiniţei româneşti în Cernăuţi;

În data de 01.03.2019, iniţiatorii proiectului adresează lui V. Prodan, secretarul consiliului local, care pe atunci deţinea şi funcţia de primar al oraşului, un memoriu pentru deschiderea grădiniţei;

Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează Reprezentanţei OSCE din Cernăuţi un nou memoriu (nr.7 din 01.03.2019) pentru deschiderea grădiniţei româneşti, urmat de o întâlnire, la sediul Reprezentanţei OSCE, în această problemă;

Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează, în data de 01.03.2019, un memoriu prim-ministrului Volodimir Groisman, prin care solicită sprijin pentru proiectul grădiniţei româneşti în Cernăuţi;

Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" adresează, în data de 01.03.2019, un memoriu preşedintelui în exerciţiu, Petro Poroşenko, prin care solicită sprijin pentru deschiderea grădiniţei româneşti în Cernăuţi;

În data de 12.03.2019 şi 19.06.2019 au avut loc întâlniri ale liderilor Centrului Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" şi Ligii "Junimea", precum şi a preşedintele grupului de iniţiativă a părinţilor cu edilii oraşului, având un singur obiect de discuţie - grădiniţa românească;

La 10.05.2019, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", Liga "Junimea" şi preşedintele grupului de iniţiativă al părinţilor expediază către primarul O.Kaspruk o scrisoare deschisă prin care cer deschiderea grădiniţei româneşti.

În iulie şi august 2019, reprezentanţii Centrului, împreună cu cei ai Ligii "Junimea" şi ai comitetului de iniţiativă al părinţilor au două întâlniri consecutive cu dna N.Vitkovska, responsabila pentru grădiniţe din oraş, şi cu S.Martiniuk, şeful Inspectoratului şcolar, în cadrul cărora sunt clarificate aspecte organizatorice legate de deschiderea grădiniţei (modificarea statutului, asigurarea cu personal a grupelor româneşti, publicitatea privind înscrierea copiilor în grupele respective, încheierea unui contract de parteneriat între Centru şi inspectorat privind cele două grupe etc.);

În data de 02.09.2019, am participat cu toţii, cum era şi firesc, la deschiderea festivă a grădiniţei;

În data de 17.09.2019, din iniţiativa Centrului şi a Ligii "Junimea", a fost convocată adunarea părinţilor din grupa mare pentru a discuta problemele create, în bună parte artificial, de către autorităţi, cu care se confruntă grupele româneşti.

În toată această perioadă am resimţit din plin şi îndesat nu doar reticenţa, ci şi rezistenţa autorităţilor locale de a deschide de mult promisa grădiniţă românească. E de menţionat faptul că timp de peste trei ani autorităţile au refuzat să dea un răspuns pozitiv la solicitările noastre. Da, ştim că, la data de 17.07.2019, cele 55 de grădiniţe de stat şi cele 4 secţii preşcolare din cadrul complexelor şcolare din oraş erau frecventate de 10.412 copii, şi că doar 22 dintre ei erau educaţi în limba română (?!). Având în vedere faptul că majoritatea copiilor noştri nu sunt pregătiţi pentru şcoala românească şi sunt înscrişi în şcoli cu limba ucraineană de predare, iar cei care ajung în cele patru şcoli cu limba română de predare din oraş au mari deficienţe de adaptare, am insistat să se deschidă cât se poate de repede o instituţie preşcolară pentru micii românaşi. În bătaie de joc, Inspectoratul şcolar, prin răspunsul din 02.03.2016, ne anunţa că cele 22 de locuri din fosta grupă românească din cadrul grădiniţei nr.1 sunt suficiente. Şi doar în 07 mai 2019 Inspectoratul şcolar al oraşului Cernăuţi – după trei ani şi jumătate – binevoieşte a ne anunţa că este de acord cu deschiderea celor două grupe româneşti.

Doamna Felicia Nichita-Toma nu cunoaşte, sau poate nu vrea să cunoască faptul că, tocmai Centrul nostru a colectat şi a depus la primărie, pe parcursul anilor 2016-2017, un număr dr 140 de cereri din partea părinţilor, suficiente pentru deschiderea unei grădiniţe româneşti. N-a fost uşor. Numai că, după cum va recunoaşte probabil şi autoarea articolului defăimător, noi nu deţinem puterea să oprim vremea în loc şi cea mai mare parte a copiilor s-au înscris între timp la şcoală, iar cei rămaşi au şi format doar două grupe româneşti.

Mai susţine Felicia Nichita -Toma că "cele 2 grupe româneşti nici nu au statut de română, ci sunt deschise la cererea părinţilor". Unde-i logica acestei afirmaţii? Ce are de a face statul cu autorii cererilor celor ce solicită deschiderea de grupe româneşti? Descifrând totuşi ceea ce a dorit, probabil, să sugereze autoarea, facem următoarele precizări vizavi de statutul grădiniţei nr.54 :

Punctul 4.9 din statutul grădiniţei, aprobat de către Sesiunea Consiliului local Cernăuţi în data de 20.12.2018, sub nr.1581, a stabilit că "predarea şi educarea în Instituţie se desfăşoară în limba de stat ucraineană, respectiv, în funcţie de solicitarea părinţilor, se va introduce studierea limbilor străine şi ale minorităţilor naţionale". Facem precizarea că, nimeni din mediul asociativ românesc sau grupul de iniţiativă n-a fost consultat la momentul redactării sau aprobării statutului de către Consiliul local.

In preajma intâlnirii din 12 martie 2019 cu edilii oraşului am intrat în posesia textului Statutului aprobat deja. În mod firesc, am început demersurile în vederea modificării Statutului.

Deşi cele două răspunsuri ale inspectoratelor şcolare – nr.01-34/972 din 07.05.2019 al Inspectoratului şcolar al oraşului Cernăuţi, şi nr.01-42/1264 din 11.05.2019 al Inspectoratului şcolar al regiunii Cernăuţi au fost favorabile deschiderii a două grupe româneşti, printr-un răspuns al Inspectoratului şcolar al oraşului Cernăuţi, cu nr.01-34/1495 din 04.07.2019, ni s-a respins solicitarea de modiificare a Statutului.

În data de 02.08.2019, Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi" s-a adresat reprezentanţei OSCE din Cernăuţi cu rugămintea de a interveni pe lângă autorităţile ucrainene pentru a modifica Statutul grădiniţei, în sensul specificării acesteia ca instituţie preşcolară cu limbile de predare şi educaţie ucraineană şi română.

La întâlnirea din 12 martie 2019 cu edilii oraşului, toţi participanţii din partea mediului asociativ au cerut în mod expres modificarea Statutului grădiniţei. Aceeaşi solicitare i-am adresat-o şi primarului, viceprimarului, şefului Inspectoratului şcolar al oraşului Cernăuţi şi şefului secţiei relaţii externe din cadrul primăriei, de faţă fiind şi doamna Consul General, Irina-Loredana Stănculescu, la întâlnirea din data de 19.06.2019. În ambele cazuri, am primit asigurări că acest lucru va fi realizat în perioada imediat următoare.

Aceeaşi solicitare i-a fost adresată domnului S. Martiniuk de către reprezentanţii Centrului Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi ", Ligii "Junimea " şi de către preşedintele grupului de iniţiativă, prin adresa către dl S.Martiniuk, depusă în data de 01.08.2019 şi înregistrată sub nr.01-35/1806.

La alte două întâlniri, din iulie-august 2019, ale liderilor mediului asociativ i s-a cerut din nou inspectorului-şef, S. Martiniuk, să modifice Statutul grădiniţei, la care domnia-sa a dat un răspuns evaziv, opinând că lucrul acesta ar putea fi realizat doar după aprobarea, de către Rada Supremă, a altor acte normative legate de drepturile minorităţilor (?) Ce legătură are solicitarea noastră şi posibilele alte acte care urmează a fi aprobate de Rada Supremă, domnul S.Martiniuk n-a precizat.

La adunarea din 17.09.2019 a părinţilor copiilor din grupa mare de la grădiniţă, părinţii au cerut din nou reprezentantului Inspectoratului şcolar să modifice Statutul, la care s-a răspuns, cu jumătate de gură, că acest lucru urmează să fie realizat la sesiunea Consiliului local din octombrie curent. Vom vedea cât mai valorează şi aceste promisiuni...

Răspundem şi la alte întrebări şi nedumeriri ale doamnei Felicia Nichita-Toma :

1) De ce sunt copii ucraineni în grupa mică? Răspunsul e simplu: pentru că provin din familii mixte sau sunt chiar etnici ucraineni, neexistând vreo pârghie legală de a interzice acestor copii să frecventeze grupele româneşti. Iar pentru a cunoaşte adevărul până la capăt, o parte din ei au fost înscrişi în grupele româneşti la sugestia şefei de grădiniţă, din lipsă de locuri în grupele ucrainene. Însă niciun copil român din aceste grupe n-a fost respins.

2) Nu înţelegem de ce a deranjat-o atât de mult pe doamna Felicia Nichita-Toma publicitatea deschiderii grupelor româneşti. Trebuia cumva s-o ţinem în secret? Domnia sa oare nu are acelaşi sentiment de bucurie pentru o minimă reuşită într-un ocean de atacuri la adresa comunităţii?

3) Ii aducem la cunoştinţa doamnei Felicia Nichita-Toma şi o asigurăm că aceste grupe s-au deschis nu pentru "a se afla la Bucureşti că patrioţii lucrează", ci pentru că e nevoie de grupe şi grădiniţe româneşti. Sarcazmul autoarei nu-şi are niciun rost. Altfel, pentru a folosi acelaşi limbaj, avem tot dreptul să deducem că patrioţii de la "Zorile Bucovinei" scriu patriotic doar pentru a fi observaţi la Bucureşti...

4) Referitor la "friptura" pe care ar fi aşteptat-o iniţiatorii grădiniţei româneşti, o asigurăm pe dna Felicia Nichita-Toma că aceasta n-a fost nici solicitată şi nici aşteptată vreodată de iniţiatorii proiectului. Dimpotrivă, unii dintre aceştea au suportat cheltuieli personale legate de demersurile care s-au impus în toată această perioadă. Dacă însă autoarea deţine alte informaţii, o rugăm să le dea în vileag odată cu publicarea prezentei replici. Friptura pe care ne-o dorim, doamnă Felicia Nichita-Toma, este asigurarea dreptului copiilor români la educaţie în limba maternă, drept la care D-voastră faceţi trimitere în majoritatea articolelor pe care le publicaţi. Urmând logica doamnei Felicia Nichita-Toma, este uşor de ajuns la o concluzie similară pentru patriotismul articolelor din "Zorile Bucovinei": nu cumva sunt motivate de "friptura" multaşteptată de la Bucureşti? Asta în condiţiile în care lacrimile cerşetoriei de finanţare a ziarului poate nu sunt suficient de convingătoare.

5) Nu cunoaştem cine sunt părinţii care „au iniţiat-o cu problemele persistente" şi care „încercând singuri, fără ajutorul liderilor, să facă lumină în tunelul întunecos" au venit la domnia sa cu jalba în proţap, dar dacă doamna Felicia Nichita-Toma ar fi făcut efortul să viziteze măcar o singură dată grădiniţa (poate n-a făcut-o şi din motiv că nu cunoaşte nici denumirea corectă a străzii unde se află aceasta) sau să parcurgă cei 100 de metri distanţă de la redacţie până la Centrul Cultural Român "Eudoxiu Hurmuzachi", ar fi aflat toate detaliile situaţiei, inclusiv faptul că toate demersurile pentru grădiniţă au fost şi sunt iniţiate de liderii blamaţi atât de mult (şi nu pentru prima dată) de autoare, dar susţinuţi activ de părinţi. La mijloc e însă altceva şi anume faptul că, în toată această perioadă de trei ani şi jumătate de demersuri, proteste, întâlniri, etc., domnia sa nu s-a gândit să facă rost măcar de o cerere din partea vreunui părinte român pentru viitoarea grădiniţă românească.

6) Vom mai menţiona că, la data de 01.08.2019, Centrul nostru i-a adresat domnului S. Martiniuk o solicitare de a încheia un acord de parteneriat între noi şi Inspectoratul şcolar privind cele două grupe româneşti, după modelul unui acord similar al Inspectoratului cu comunitatea evreiască. Din păcate, solicitarea a rămas, până în prezent, fără de răspuns.

În încheiere, sugerăm autorităţilor ucrainene să pună capăt acţiunilor subversive la adresa copiilor români de la grădiniţă. Ne referim aici la mai multe fapte reprobabile ale mai marilor zilei, cum ar fi:

- refuzul inspectoratului şcolar Cernăuţi de a publica pe site-ul instituţiei anunţul de angajare a educatoarelor la grupa românească, pentru ca să existe prilej de discuţii interminabile privind lipsa cadrelor;

- refuzul inspectoratului şcolar Cernăuţi de a posta pe site-ul instituţiei anunţul că se fac înscrieri pentru grupele româneşti;

- refuzul primăriei de a modifica Statutul grădiniţei;

- neputinţa de a organiza licitaţii pentru asigurarea cu produse alimentare, fapt ce a dus la deficienţe în asigurarea meselor copiilor conform normelor în vigoare;

- e de neînţeles faptul de ce în programul festivităţilor de deschidere a grădiniţei (întocmit în secret) nu s-a găsit loc măcar unui cântecel românesc din cele cinci;

- cum să înţelegem că din cei trei preoţi invitaţi la deschiderea festivă a grădiniţei n-a fost niciunul român?

- de ce nu s-a găsit loc măcar pentru un cuvânt românesc la deschiderea grădiniţei?

- cum s-a intâmplat că cea mai experimentată educatoare româncă a grădiniţei, iubită atât de mult de copii, doar după două săptămâni de activitate a fost determinată să se concedieze? Era incomodă cumva?

- de ce şefa grădiniţei spune una şi face alta, atunci când e vorba de grupele româneşti? De ce se insistă atât de mult cu angajarea pentru aceste grupe a unor persoane care nu cunosc sau cunosc insuficient limba română?

- nu cumva toate aceste atacuri la adresa micilor români sunt uşor explicabile printr-o dispoziţie de mai sus de a crea cât mai multe probleme acestor grupe, respectiv de a compromite ideea unei grădiniţe româneşti? Dacă da, să fie oare aceasta conform spiritului european şi bunei vecinătăţi atât de mult clamate în ultima perioadă?

În aceste condiţii, ce sens real au cuvintele pompoase ale guvernatorului Mihailo Pavliuk rostite la ceremonia inaugurării grădiniţei („deschiderea grădiniţei „Grâurel" reprezintă un bun exemplu al colaborării între regiuni şi state") şi cum se confirmă faptul mereu clamat la asemenea ceremonii că Bucovina este un ţinut al toleranţei şi confluenţei armonioase a culturilor?

Poate e timpul ca toţi să se gândească ce e de făcut ca acest gând să le ghideze faptele celor care au atribuţii în procesul de educare a micilor românaşi. Că doar s-o găsi loc sub soare şi pentru aceşti 45 de de copii din cei cca.10.500 care vor să fie educaţi în limba română, dar încă nu au posibilităţi pentru aceasta.

Nu e oare vremea ca asemenea posibilităţi să fie create?

Vasile TĂRÂŢEANU, preşedintele Centrului Cultural Român «Eudoxiu Hurmuzachi»