Banner

Implementarea misiunii de voluntariat în spitalele din Roma organizată de Episcopia Ortodoxă Română din Italia

Email Imprimare PDF

12_episcopia_ortodoxa_romana_din_roma_spitaleEpiscopia Ortodoxă Română din Italia, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, a dat șansa și posibilitatea credincioșilor români care vor să ajute pe cei bolnavi, să se specializeze în cadrul unui curs de formare ca "voluntari pentru bolnavi în spitale". Astfel, anul trecut s-a încheiat un ciclu de cursuri de formare al voluntarilor pentru bolnavi, la spitalul Sandro Pertini din Roma, la care s-au înscris un număr mare de persoane, de la mai multe parohii din Roma și împrejurimi, transmite Elena Agapi, preluată de Romanian Global News.

După terminarea cursului părintele Ilie Ursachi, responsabilul Departamentului pentru spitale al Episcopiei noastre, a creat grupul de voluntari, care provin din peste 10 parohii ortodoxe române, și care au început să activeze în mai multe spitale din Roma și împrejurimi. E bine de precizat că voluntarii sunt persoane care muncesc, dar care își oferă serviciile de voluntar în măsura timpului liber. Sunt voluntari care au reușit să ofere voluntariatului o zi fixă sau două zile pe săptămână, care merg în spital cu halat și ecuson conform regulilor interne, precum există și voluntari care nu reușesc să fie în spital permanent, dar care imediat ce sunt anunțați despre "un caz", se organizează rapid și merg la el. În grup pot intra și alte persoane chiar dacă nu au făcut cursuri, dar care vor să cunoască această activitate și să se implice in ea, prin mers la spital, prin promovarea voluntariatului, prin orice fel de sprijin. Mereu suntem îndemnați: "Îndrăzniți să-L întâlniți pe Hristos la patul bolnavului! N-o să regretați cu siguranță, ci o să înviați!" (Pr. Ilie).

Spitalele în care se face misiune de voluntariat la ora actuală sunt Sandro Pertini, Tor Vergata, A. Gemelli, Umberto I, Bambino Gesù, Centrul de recuperare Santa Lucia, San Filipo Neri din Roma și spitalul San Sebastiano din Frascati.

Ne dorim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne extindem și în alte spitale. Suntem la început de drum, în fază de pionerat, și nu este ușor, dar activăm în cadrul asociațiilor italiene de voluntari, ceea ce ne ajută să înțelegem mai bine această activitate. Noi, ca voluntari români ortodocși, încercăm să identificăm pe românii bolnavi și să le fim aproape cu tot ce putem. Activitatea desfășurată de grupul de voluntari este absolut benevolă și gratuită și nu este de tip medical. Nu-și atribuie competențe medicale, ci doar de susținere morală și spirituală al bolnavului, prin prezență și dialog, prin evaluare și împlinire, în limita posibilului, a unor necesități stringente ale bolnavului, inclusiv materiale, dacă este cazul.

Întâlnirea cu bolnavii români în spitale este anunțată mereu pe grupul nostru de voluntari, pe wathsapp, din mai multe motive. Mai întâi, pentru a vedea cine și când poate să ajungă la ei, la spital, apoi pentru a face cunoscut și celorlalți nevoile lor, inclusiv cele materiale și, nu în ultimul rând, pentru ca numele lor să fie preluat de ceilalți voluntari, ca să fie date preoților parohi spre a fi pomenite la Sf. Liturghie. Tot aici e "locul" unde ne sfătuim, ne consultăm, facem anunțuri, ne împărtășim experiențele din spitalele unde mergem fiecare. În afară de această întâlnire virtuală zilnică, avem și întâlniri periodice în una din parohiile din Roma pentru a găsi împreună modalitățile de lărgire și îmbunătățire ale acestei nobile misiuni.

Suntem în jur de 50 de voluntari, între care și patru preoți, și sperăm să fim mai mulți și să reușim să-i aflăm pe românii noștri bolnavi care au nevoie de o vorbă bună și de un prieten căruia să i se deschidă.

Activitatea voluntarilor este diversă, în funcție de tipul de bolnavi întâlniți.

Tot mai des vin din România părinți cu copii grav bolnavi de tumori și alte afecțiuni grave, care poate nu cunosc limba italiană și au nevoie de o un loc de cazare pe perioada terapei, iar noi încercăm să le fim aproape.

Apoi, sunt bolnavi care trăiesc la Roma, au familia cu ei, dar și prezența voluntarilor români îi bucură enorm. Le diversificăm programul și susținem nu doar bolnavii, ci și familialii.

O altă categorie de bolnavi sunt cei singuri, având familiile acasă în România, iar aici rolul voluntarului devine mai complex, fiind nevoie, de multe ori, să intermedieze între pacient și cadrele medicale. De asemnea, se întâlesc situații și mai triste de bolnavi români care nu au pe nimeni aici la Roma, dar și cei de acasă au întrerupt legătura cu ei, iar voluntarii români devin noua lor familie.

Problemele sunt particulare de la bolnav la bolnav, fapt pentru care voluntarii noștri lucrează diferit, dar mereu având în vedere și necesitațile lui spirituale, încercând în mod discret și civilizat să aflăm dacă dorește să primească o iconiță, o carte de rugăciuni sau să întâlnească un preot ortodox. Suntem îndemnați de către responsabilul grupului nu doar de a nu merge cu mâna goală, dar, mai ales, "de a nu merge cu sufletul gol la bolnavi, ci de a ne încărca de har prin rugăciune, cugetare la cele sfinte, spovedanie, împărtășanie..."