Banner

„Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos“, deschisă la Muzeul Grand Curtius din Liège, Belgia

Email Imprimare PDF

01_grand_curtiusPeste 450 de bunuri culturale și seturi de artefacte arheologice, acoperind o perioadă de aproape cinci milenii, obiecte preistorice descoperite pe teritoriul actual al României, vor fi prezentate publicului belgian în cadrul expoziției „Originile Europei. Civilizații preistorice între Carpați și Dunărea de Jos", deschisă la Muzeul Grand Curtius din Liège, Belgia, în perioada 8 noiembrie 2019 – 26 aprilie 2020, în cadrul festivalului EUROPALIA ROMANIA, transmite Romanian Global News.

Organizatori: Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Institutul Cultural Român (ICR) și Muzeul Le Grand Curtius din Liège, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Ministerului Afacerilor Externe, în colaborare cu alte 30 de instituții muzeale și de cercetare din țară. Detalii în curând.

Capodopere ale artei preistorice, statuetele din lut ars cunoscute ca „Gânditorul" şi „Femeie şezând", descoperite în necropola culturii Hamangia de lângă Cernavodă, jud. Constanţa, datând din secolele XLIX - XLVIII î.Chr., se numără printre piesele arheologice care vor fi expuse la Muzeul Grand Curtius din Liège, Belgia, în cadrul festivalului internațional EUROPALIA. Inițial, extraordinara descoperire din anul 1956 a arheologului Dumitru Berciu nu a fost percepută așa cum o înțelegem astăzi, deoarece figurinele erau sparte în mai multe bucăți. Mormântul era surpat, iar singurele fragmente salvate aveau să devină cele mai cunoscute statuete antice ale românilor.

Chiar dacă încă nu se poate demonstra foarte precis, originea Culturii Hamangia se regăseşte în Anatolia, de unde comunităţile acesteia au migrat. Care vor fi fost motivele acestei migraţii este încă greu de înţeles. Lipsa resturilor de locuire sau a mormintelor în toată Peninsula Balcanică i-a făcut pe specialişti să creadă că, foarte probabil, aceste comunități au ajuns în nord-estul Bulgariei şi în Dobrogea, circulând de-a lungul ţărmului Mării Negre. Odată stabilite aici, s-au extins spre interior; comunităţile culturii Hamangia au preferat să locuiască în aşezări situate pe terasele râurilor sau văilor, în apropierea cursurilor de apă sau pe malurile lacurilor litorale.

Corpurile decedaţilor erau depuse în spaţii special rezervate, necropole, cea mai importantă fiind cea descoperită şi cercetată la Cernavodă unde au fost studiate peste 400 de morminte. Ritul predominant era înhumaţia. Corpul decedatului era însoțit de obiecte diferite, arme, unelte, podoabe, dar şi ceramică sau diferite oase de animale. Oasele diverselor animale descoperite în cursul cercetărilor arheologice sugerează cu pregnanţă importanţa creşterii animalelor. Ceramica este, la rândul ei, caracterizată de forme şi decoruri caracteristice. Însă ceea ce individualizează comunităţile acestei culturi este, în primul rând, plastica antropomorfă care, şi ea, demonstrează origini anatoliene. Sfârşitul evoluţiei acestor comunităţi este neclar deocamdată. Putem presupune, datorită intenselor contacte şi schimburi cu alte comunităţi ale culturilor Boian şi Precucuteni situate la vest şi nord, că treptat se va fi ajuns la amestecuri de populaţii ce vor fi cunoscute mai târziu sub numele de gumelniţene. Cultura Hamangia s-a dezvoltat în a doua jumătate a mileniului VI a. Chr. (cca. 5500 - 5000 a. Chr.).