Manifestare de doliu în satul Lunca, regiunea Cernăuți, în memoria martirilor neamului românesc

Joi, 31 Ianuarie 2019 Lunca, Ucraina / Romanian Global News
Imprimare

01_satul_lunca_cernautiÎn data de 10 februarie 2019 în satul Lunca, regiunea Cernăuți, va avea loc o manifestare de doliu în memoria martirilor neamului, secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în timpul masacrelor sângeroase din iarna anului 1941, transmite www.bucpress.eu, preluat de Romanian Global News.

Primăria comunei Mahala invită toți etnicii români să ia parte la manifestarea de doliu în memoria martirilor neamului.

„Vă așteptăm să veniți cu noi, pentru a înălța o rugăciune și aprinde o lumânare în memoria martirilor neamului", se spune în comunicatul remis BucPress de primarul de Mahala Elena Nandriș.

Evenimentul va avea loc la ora 14:00, pornirea spre Lunca din Mahala (lângă primăria comunei) la ora 13:00.

BucPress precizează că masacrul românilor din nordul Bucovinei a început în data de 28 ianuarie 1941, apoi în zilele de 6 şi 7 februarie acelaşi an... Sute de tineri cu vârste cuprinse între 18-30 de ani, încercând să ajungă în România, au fost masacraţi la Lunca Herţei, pe valea Prutului /Valea Plângerii/ şi aruncaţi în patru gropi comune...

Notă istorică:

„Zorii zilei de 7 februarie 1941 se ridicau peste un câmp pe care zăpada devenise roșie de la sângele românilor din Bucovina de Nord masacrați de sovietici. Masacrul de la Lunca reprezintă una dintre atrocitățile comise de ruși împotriva românilor care doreau să evadeze din "paradisul sovietic" pentru a se refugia în Regatul României.

Șirul atrocităților rusești în Bucovina este lung și începe de la omorurile, jafurilor și violurile comise de soldații ruși în timpul Primului Război Mondial și continuă cu crimele, torturile și deportările comise după ce URSS a cotropit Bucovina de Nord și Basarabia, în vara anului 1940.

După o jumătate de an petrecută în ceea ce marxiștii numeau "paradisul proletarilor", foarte mulți români din Bucovina ocupată au decis să încerce să treacă noua frontieră dintre Uniunea Sovietică și Regatul României, pentru a se refugia în țara rămasă liberă.

Spre sfârșitul anului 1940, în fiecare zi erau semnalate cazuri ale oamenilor disperați, dispuși să își lase întreg avutul în urmă, doar ca să scape de sub tirania comunistă. Drept urmare, sovieticii au întărit paza frontierei.

În seara zilei de 6 februarie, câteva sute de oameni din împrejurimile Herței s-au adunat într-o vâlcea împădurită din apropierea graniței. Viscolea puternic, iar ninsoarea puternică limita vizibilitatea la doar câțiva metri. Bucovinenii au început să se furișeze spre sud. Mersul lor era întrerupt de patrulele sovietice care supravegheau granița. Drumul fugarilor trecea peste Prutul înghețat. După miezul nopții, unul dintre fugari s-a împiedicat de o sârmă. Oamenii au crezut că au ajuns în România și au început să strige Ura. Însă ei se înșelaseră. Sovieticii, alertați de strigătele de bucurie, au deschis focul asupra fugarilor. Aproximativ 600 de oameni au fost secerați de mitraliere.

57 de români au reușit să se refugieze în Regatul României și au relatat tragedia. Alți 44 de fugari au fost prinși de trupele sovietice. 12 dintre ei au fost condamnați la moarte. Ceillați au fost condamnați la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși în Siberia. Tragedia a rămas cunoscută în istorie sub numele Masacrul de la Lunca. Însă acesta nu a fost decât un episod din drama românilor bucovineni. Mii dintre ei au fost uciși, câteva luni mai târziu, în masacrul de la Fântâna Albă, iar 150.000 de români basarabeni și bucovineni au fost deportați în Siberia până în anul 1941, când România a declarat război URSS pentru a-și recupera teritoriile cotropite de ruși" – notă istorică de Bianca Pădurean, RFI România